Din amintirile unui alt inceput… II…

Anul 1989 a debutat foarte promiţător. Începusem să mă obişnuiesc cu viaţă de occident şi îmi plăcea. Prima mea maşină de aici, a fost gratis, am plătit numai o reparaţie de transmisie, ceva până în cinci sute de dolari. Era un Buick LeSabre, de zece ani vechi. Când mă aşezam la volan, îmi aminteam cu nostalgie de Dacia din România, care era mai bătrână, acea 14 ani. Buickul, avea opt cilindri, cât un camion şi asta făcea ca piciorul sa apase foarte putin pedala de acceleraţie. Pe sosea, parca era o barca pe apa, aşa se legăna, fara sa facă simţite, denivelările din asfalt. Era foarte confortabila, foarte puternica, iar benzina pe vremea aceea, era numai 98 de centi, un galon (ceva mai mult de patru litri)… acum este in jur de 4, 5 dolari.

Ca si creştin, întotdeauna, am considerat ca Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi. Uneori am avut dificultăţi si inca am de multe ori, in a sesiza exact ce plan este pentru mine. Nu ştiam atunci si îmi era greu sa descifrez, cum va fi viaţa mea pe noul pământ. Eram convins insa, ca Dumnezeu este in control. Curând, am avut si ocazia sa îmi fortific aceasta convingere.

Vara, deja îşi intrase in drepturi depline, pe meleagurile new york-eze. Era seara. Şofam pe autostrada 95, spre sud, îndreptându-mă spre casa. Aceasta autostrada, este cu cate trei benzi de circulaţie, pe fiecare sens, despărţire cu o bordura de beton, aproape de un metru înalta si îndeajuns de solida ca, in caz de accident pe un sens, sa nu fie afectat in nici un fel, sensul celălalt. Ma gândeam la de toate, in timp ce maşina se legăna cuminte pe asfalt, urmărind parca instantaneu traficul. Era foarte uşor sa o controlez. Avea servodirecţie, servofrâna Îmi aminteam cum, in drum spre şcoală, in Bucureşti, pe autobuz, eram atent sa vad, cum schimba şoferul vitezele… si nu schimba… si ma miram cum de e posibil… pe vremea aia, nu ştiam de maşini care aveau cutie de viteza automatica, ori, Buickul meu, era si automatic. La dacie… pompa de apa pentru spălarea parbrizului, era manuala… adică… pur si simplu apasă cu piciorul pe o chestie care antrena mecanic pompa… abia mai apoi, au fost modernizate cu pompe electrice. Aşa, mi se legau gânduri, de alte gânduri, in timp ce nepăsător alergam cu vreo suta de km la ora, pe banda de lângă bordura de beton care delimitează sensurile.

Din nepăsarea si nostalgia mea, am fost trezit de o smucitura puternica. Pe moment nu am realizat ce se întâmpla, parca servodirecţia nu mai funcţiona si maşina vroia sa sară bordura pe sensul celălalt. Cu greu am convins-o sa renunţe la planul ei si instantaneu am oprit. Sa opreşti pe autostrada, este ca si cum ai pune in aplicare un plan de sinucidere foarte bine stabilit de dinainte, pentru ca maşinile din spatele tau, sigur te vor lovi, dar mie nici prin minte nu îmi trecuse aşa ceva. Vroiam cu ardoare sa trăiesc. In fine, m-am dumirit. Făcusem explozie de cauciuc la roata din stânga fata, si de aceia maşina a tras foarte puternic si pe nepregătite, spre stânga. Inca ma miram cum de nu ma loveşte nimeni din spate, când am observat ca, bordura care delimitează sensurile, in porţiunea aceea, doar in porţiunea aceia si doar pentru câteva zeci de metri, era retrasa, formând astfel ca o alta banda de refugiu, ori eu… ajunsesem fara sa vreau chiar acolo. Aceasta a fost salvarea mea. Explozia a avut loc exact in aceasta porţiune.

Nici nu am coborât bine din maşină, ca in spatele meu a apărut maşina politiei, aşa de repede, ca parca ma urmărise numai pe mine. A venit un poliţist si m-a întrebat ce s-a întâmplat, iar eu i-am arătat buimăcit, cauciucul făcut ferfeliţă. In fine… am pus roata de rezerva si am plecat mai departe cu bine.

Ma gândeam, insa… cum de am făcut explozie… pentru ca aici rotile nu au camera plus cauciuc, aşa, ca in România… ci doar cauciucul… in aşa fel ca… nu explodează niciodată, ci se dezumflă încetul cu încetul. Nu am nici un răspuns la aceasta chestie.

Nu am răspuns nici la întrebarea pe care de atâtea ori mi-am pus-o… cum de totul s-a întâmplat exact acolo unde bordura de beton era retrasa, in aşa fel ca sa nu fac nici un accident… sau poate ca am un răspuns. Dumnezeu mai avea inca plan cu viaţa mea, pe pământ… si faptul ca inca mai trăiesc, înseamnă ca mai am ceva de făcut pe aici. Nu stiu exact ce, dar sunt convins ca exista ceva, pentru mine. Pana ma dumiresc care este planul Lui, in dreptul meu, ma străduiesc si încerc, sa trăiesc frumos… ca in miez de zi, când nu am nimic de ascuns, aşa fel ca, in iubirea mea, sa se vadă iubirea Lui, sau, mai bine zis, Iubirea Lui, sa îşi găsească reflectare in viaţa mea si asta fara sa fiu habotnic ci doar conştient ca El are un plan pentru mine.

Reclame

Despre ovi

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...
Acest articol a fost publicat în adevaruri de ieri si de maine. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Din amintirile unui alt inceput… II…

  1. roberts zice:

    waw, ce intamplare…..ai avut o cumpana, asa se spune pe la noi, pe-aici…sa vedem ce-ti mai rezerva planul..

  2. Hapi zice:

    Nu stiu ce sa zic……Dar citesc cu placere amintirile astea, imi place pentru ca sunt originale si scrise cu sufletul
    Astept continuarea

  3. vio zice:

    citind comentariul tau…mi-am amintit cat de mandru …fericit….erai cand ti-ai cumparat prima masina…noua…….la NY…sa fie 5-6 ani in urma?
    nu ma pricep la partea tehnica a masinii…am sofat ani de zile…cu multa placere….dar tehnica nu cunosc,…..
    eu stiu ca Dumnezeu ne iubeste….ca are un plan ..pe acest pamant…cu tine…cu mine…si cu toti din aceasta lume….fiecare trebuie sa ne ducem la final..menirea ……numai El stie cand terminam treburile …..

    • ovi zice:

      da… prima mea masina noua… inca o am… are 5 ani vechime… si are doar 46 de mii de mile… imi place tot asa ca la inceput… si ma bucur de ea…
      da… ne iubeste dumnezeu… asta imi este foarte clar…si faptul acesta, chiar imi ofera un confort psihic…

  4. Nice zice:

    Inca o data ingerul tau pazitor te-a ajutat sa iesi cu bine dintr-o situatia critica. 😉 Foarte frumos ai povestit, nu pot sa nu subscriu comentariului lui Hapi. 🙂

    • ovi zice:

      Da…
      Cred ca zilnic avem astfel de evenimente… dar, de cele mai multe ori, fiind mai estompate, consideram doar ca este situație normala, care ni se cuvine prin obisnuinta…

  5. __Vali zice:

    un galon (ceva mai mult de patru litri) … nope! ceva mai putin de patru litri 😉

    • ovi zice:

      vali…
      bine ai venit pe aici…
      te mai astept… pentru ca sunt exeprt in greselei… si trebuie cineva sa coreceteze…
      multmulesc foarte mult…
      ai sesizat esentialul…. de acord cu tine… ceva mai putin…
      exact… un galon este egal cu 3,78541178 litri.
      inca o data multam… si scuze pentru eroare…
      cu respect,
      ovi

  6. Mélanie zice:

    Hi Ovi! povestile tale „curg” ca un râu cu meandre, adicatelea cu ups&downs, ca viata-însasi… Te citez:”faptul acesta, chiar imi ofera un confort psihic…” – excellent choice, welcome to the club! 🙂
    Cât despre galon, îl evaluez la „aprox 4 litri”, ca-i mai usor de calculat… 🙂 Mi-amintesc de preturile din Texas când locuiam acolo, am platit la San Antonio si la Galveston 75 cents/galonu’, „o tempora, o mores…” terminado!

    • ovi zice:

      Melanie… mercic pentru binetea la club…
      da… viata ar fi prea plictisitoare daca nu ar fi cu suis si coboras…
      sigur.. benzina este mai scumpa la ny… de fapt… orice este mai scump aici…

  7. maria zice:

    Foarte elocventa…intamplarea ta…!Numai ca cei mai multi dintre noi am fi gasit in acel moment un cu totul alt raspuns sau o alta argumentatie….Am fi inceput..cu ..eu…! Tu te afli printre cei putini care au inteles ca cel mai înţelept lucru cu putinţă este să căutăm voia Lui în toate aspectele – atât în cele majore cât şi în cele minore.
    Este un lucru prostesc şi periculos să ne călăuzim doar după judecata minţilor noastre limitate şi după impulsurile propriilor emoţii. Dacă nu suntem pe deplin încredinţaţi că planul lui Dumnezeu este,
    într-adevăr, cel mai bun cu putinţă, nici nu-l vom căuta cu toată seriozitatea.
    Fie ca Dumnezeu să ne ajute pe fiecare să-L glorificăm făcând voia Lui pe pământ precum în cer.!!!!!!!!!!! Tu L-ai recunoscut si L-ai marturisit….Minunat..!

  8. Andreotti zice:

    ovi…eu îi-am mai spus că cineva acolo sus te iubește!….n-am mințit!:)
    ce frumos povestești….te-aș asculta tot timpul:)

    • ovi zice:

      nici nu mi-as fi inchipuit ca tu poti mintii… chiar te-am crezut…
      si mie imi place sa povestesc… mai mult oral, decat scris… ca sa nu-mi obosesc degetele…
      oricum… sunt convins ca… acolo sus… cineva ma iubeste , in fiecare zi…
      si la fel, te iubeste si pe tine…

  9. Altcersenin zice:

    hm, banui eu, ca mai uirmeaza si alte povestiri asemanatoare 😉
    interesanta povestirea si interesant povestesti…
    intr-adevar, Dumnezeu deseori ne da diferite semne… doar ca noi in ignoranta noastra nu le obsevam intotdeauna…
    tu esti foarte atent si receptiv la ele…

  10. Ioana zice:

    Imi placi Ovi…denota suflet cald…scrieri armonioase si calde…orice am citit mi-a placut…patanii,amintiri,toate au asa o limpezime si o transparenta…In ceea ce priveste tot ce ai povestit aici,sunt sigura ca Dumnezeu are planuri mari dar si incercari pe parcurs…
    Numai bine si mai trec…:)

    • ovi zice:

      Ioana… Bine ai venit… Te mai astept…
      Am povestit… așa cum mi-am amintit, cu trairile sufletesti de atunci…
      Sunt convins ca Dumnezeu are plan cu fiecare… Dificultatea o percep in a înțelege… a recunoaște planul Lui si mai ales, in a-l accepta si a-i da curs…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s