Iasomie

Gandul zilei 132 (de la mine citire – 58)

NOIEMBRIE

Noiembrie,  a scuturat copacii de podoaba lor

Si aleile din parc le-a colorat

Cu frunze galbene si rosii, aramii,

Sau alte mii culori ce nu le stii.

Apoi, a sters si notele din portative

Pe care pasarile le-au cantat in cor.

Si pasarile acum s-au suparat…

De fapt, sinceri sa fim, aveau motive.

Si cantul lor s-a transformat

Parca-ntr-un tipat ascutit

Apoi, infricosate, trist au amutit.

In dimineatza urmatoare, pe campii,

Pe frunzele ce mai erau prin vii,

Noiembrie, o bruma a presarat

In straturi albe, asa, ca o pomada

Ce ne-aminteste de zapada…

De parca, ar fi fost un cofetar distrat,

Ce cu indemanarea-i de maestru,

Pe-o mare prajitura, cat globul terestru,

Prin zona noastra a pudrat

Cu zahar tos, apoi zambind sa-ndepartat,

Convins ca sotia ce ne-a facut,

Nu va avea un gust asa placut.

Dar noi, nepasatori de-aceste toate,

Cu mainile in buzunare, pan’ la coate

Cu haine groase, cu jaghete

Si incaltati de-acum cu ghete,

In loc sa ne gandim la hibernare,

Luam pusca si plecam la vanatoare.

IACOV 1:12

Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

Sergiu Nicolaescu

„Să trăiești așa cum îți place.”

vine… vine… vine…

Gandul zilei 131 (de la mine citire – 57)

IMPARTIRE DE DRAGOSTE

Nu, dragostea nu o voi imparti cu tine,

Ci, intreaga tie ti-o voi darui.

Tu, te vei mira, nu vei sti

Si nu vei intelege ca pentru mine

Nu mai vreau sa pastrez nimic.

Surprinsa, ma vei privi si vei zambi,

Asa cum numai tu stii sa zambesti,

Atunci cand vrei sa daruiesti,

O frantura din marele infinit,

Printr-un cuvant nerostit…

Draga mea, oare ai inteles un pic

Din dragostea  mea daruita?

Sau, cumva, o vei considera risipita…

PSALMII 89:1

Voi cânta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.

Henry David Thoreau

„Cum să ne amintim neștiința noastră, când neîncetat facem apel doar la ceea ce știm?”

IOR

Gandul zilei 130 (de la mine citire – 56)

AM FOST SI SUNT…

Am fost si sunt, ce-am vrut sa fiu,

Dar ce am fost si sunt, nu stiu…

Stiu doar c-atunci ne-am sarutat…

Primul sarut adevarat

De care luna s-a mirat,

A tremurat… parc-ar fi spus:

„Privindu-va de-aici de sus,

Ca nu-s ca voi regret nespus…

Sa am a voastra feerie…

As renunta si la vecie

Pentru un singur sarutat…”

Apoi grabiata a plecat

Si s-a mutat,

Mai spre apus,

S-a dus…

Iar noi, ramasi cu-n iz feeric,

Ne-am sarutat pe intuneric.

Am fost si sunt ce-am vrut sa fiu

Dar ce voi fi de-acum… nu stiu…