fara trecut.. prezentul ar fi trist si mut… si cine stie daca ar avea vre-un viitor…
traiesc prezentul… de multe ori inconstient dorind un viitor… sau poate coplesit de amintirile de dor…
nu pot sa ma desparte de ce a fost… si nu pot sa traiesc prezent, fara sa fac si pentr-un maine rost…
Oovi's Weblog 
amintiri despre prezent, atunci cand trecutul si viitorul isi pierd pentru o clipa sensurile:)
foarte frumos spus… deea…
mercic
traeste prezentul in asa mod incit sa nuti para rau mai tirziu,
Am fost un om ca orisicare
Am fost o frunza cazatoare
Am fost o raza sclipitoare
Am fost o luntre calatoare.
Acum,eu sunt un fir de praf in vant
eu sunt un fulg de nea plapand
eu sunt un fulger trecator,
sunt ca o pasare in zbor.
Voi fi mereu nemuritor
voi fi o floare intre flori
voi fi si apa si pamant
voi fi,voi fi mereu un gand.
frumose versuri, cuprinzand trecutul, prezentul si viitorul, cu framantarile si sperantele inerente oricarui om…
frumos sa consideri sansa la nemurire ca facand parte din viitorul tau… si parca o nostalgie ca totul poate fi doar un simplu gand, care ramane…
Lucrurile lumii sunt un univers trecator si nesemnificat,pe cand lucrurile cerului sunt lucruri vesnice!priveste in sus,la vesnicie…indrazaneste sa lupti pentru ea!
da… si noi suntem trecatori…
vesnicia… incepe de aici… de acum… eu asa cred… depinde doar daca o dorim cu adevarat…
sa lupt pentru ea?? oricum nu am sansa ca sa o cuceresc… mai bine o accept ca pe un cadou de valoare…
Draga Ovi!
Te-am „cunoscut” la Nice pe blog. Vreau sa-ti spun ca Natyk stie ce spune. Pentru vesnicie trebuie sa lupti, nimeni nu ti-o va da ca pe un cadou de valoare.
Trebuie sa fii cu adevarat credincios!
Orice pacatos poate fi iertat daca se caieste si daca-si cere iertare.
Cand vei ajunge la un nivel foarte inalt de credinta, n-ai sa mai spui ca nu ai sansa s-o cuceresti.
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3: 16)
da…
multumesc mult pentru comentariu…
este un punct de vedere pe care il repect…
vreau insa, ca sa ma fac inteles…
deci… daca prin lupta mea as putea cuceri vesnicia… nu ar mai fi fost nevoie sa moara isus pe cruce.
ori… in acest context… spun ce vesnicia este un dar oferit de isus…
cui il offra??? tuturor…
cine il are sau il va avea pe deplin??? cei ce il doresc…
ce sa fac eu ca sa fiu in vesnicie??? sa fiu prieten adevarat , cu isus… si sa ma incered in el… si el ma va mantui…
pe ce imi bazez argumentatia de mai sus?? pe pilda in care… unii au zis… cand te-am vazut noi in puscarie si nu am venit pe la tine?? cand ai fost insetat si nu ti-am dat apa??? iar ceilati… de la drepta… au zis… cand te-am vazut noi in puscarie am venit pe la tine? cante te-am vazut flamand si ti-am dat de mancare??? si raspunsul… ori de cate ori ati facut aceste lucruri unora dintre ei… mie mi le-ati facut…
concluzia… cei de la drepata nu s-au luptat deloc… doar au facut ce era normal sa faca si asta nu ca sa cucereasca vesnicia ci pentru ca relatia de iubire pe care o aveau cu isus… i au determinat sa nu fie nepasatori la nevoile celorlati…
mi-ar face placer sa continuam discutia…
noapte buna…
Asa gandesti? Nu pot sa cred! Atunci putem face tot felul de pacate, pana si crime, nu?
Domnul a dat pe unicul Sau Fiu, pentru ce? Pentru o lume care nu L-a iubit?!
Nu putem face tot ce ne trece prin cap, gandind ca Domnul ne iarta!
Trebuie respectate cele 10 porunci.
Doar faptele noastre bune ne salveaza sufletul!
deci… nu am vrut sa spun si cred ca nici nu am spus ca… sa face orice… si mai ales pacate…
desi… orice pacat poate fi iertat… dovada ca… isus cand era pe cruce a promis raiul talharului de pe curcea de langa el… si se zice ca el, acest talhar, ar fi fost condamnat pentru crima de fapt… deci isus l-a iertat… si nu este singurul criminal iertat… mai este si moise… si david…
ce am spus este ca… oricat ne-am stradui noi sa facem fapte bune… si chiar am face… nu putem trai in asa fel incat sa castigam singuri eternitatea… sa o meritam prin fapte proprii… Eternitatea ne este daruita de Isus…
poruncile nu au puterea sau rolul de a aduce mantuire omului… ci ele doar arata ce este si ce nu este bine in viata… si prin asta nu spun ca nu trebuies respectate… ci, repet, ca ele nu pot oferi mantuirea… sau pazirea lor…
faptele bune pe care le facem… daca le facem cu scopul de a castiga mantuirea prin ele… pierdem totul… pentru ca nu putem castiga mantuirea prin forte proprii… daca ar fi fost posibil… nu mai era nevoie de jertfa lui isus…
dar… daca avem o relatie bazata pe iubire cu Isus… ca rezultat al aceste relatii… nu vom putea face fapte rele ci dimpotriva.. vom face fapte bune… repet… doar ca rezultat al relatiei… si nu cu dorinta ca prin ele sa platesc mantuirea sau sa o castig cumva… sau sa adug si eu ceva la mantuirea oferita de isus…
uite o comparatie firava… mama isi iubeste copilul… si pentru ca il iubeste… ca rezultat… sunt faptele bune pe care le face fata de copil… si nu incep sa enumar…
copilul… nu se gandeste sa faca ceva bun… ca sa castige bunavointa mamei… pentru ca deja o are… si mai ales cand este doar de un an… nici nu ar putea constinet, sa faca ceva bun ca sa castige iubirea mamei…
dar… intre mama si copil este o relatie de iubire… care evolueaza… si ca rezultat al acestei relatii, copilul cand se face mai mare, o respcta si o asculta pe mama… o ajuta… face fapte bune… dar… in nici un caz nu face fapte bune ca sa castige dragostea mamei… pentru ca aceasta dragoste exista cu mult mai de dinainte…
gresesc in intelegerea mea?
Nu, nu gresesti.
mereu sunt deschis dialogului… si daca mi se demostreaza logic ca gresesc… sunt gata pentru schimbari…
te mai astept pe aici…
iti doresc weekend superb… cu primavara in suflet…
Yesterday was the past. Tomorrow will be the future. But today is a gift. That’s why we call it PRESENT!
Yesterday is History, Tomorrow a Mystery, Today is a Gift. That’s why it’s called the Present.
frumos ai descris…
asa si este de fapt…
ieri a fost candva si el, cadou, viitorul va deveni cadou la randu-i… dar ce ne apartine este cadoul de astazi… prezentul… (de unde oare vine el? cine este ofertantul??? nu stiu… sau poate stiu si nu vreau sa zic…)
oricum… clipa de acum ne apartine… sa o facem frumoasa pentru etern…
mercic pentru vizita
„nu-mi da doamne nici mult ca sa ma inganf, nici putin ca sa murmur”… … aduce prea putin bine in viata omului
Spunemi te rog unde gasesc aceste cuvinte scrise
multumesc mult
Dorel… bine ai venit pe aici… te mai astept…
nu stiu, inca, unde este scris citatul de mai sus… dar voi cauta… si sper ca voi si gasi…
revin cu vesti…
nu am gasit niciunde exact ce zici tu… dar am gasit ceva foarte asemanator… in care ideia se regaseste…
in bibile… in cartea proverbele, capitolul 30 cu versetele 7, 8 s 9…
„doua lucruri iti cer, nu mi le opri inainte de moarte…
departeaza de la mine neadevarul si cuvantul mincinos…
nu-mi da nici saracie, nici bogatie, da-mi painea care-mi trebuie, ca nu cumva in belsug sa ma lepad de tine si sa zic… … sau ca nu cumva in saracie sa fur si sa iau in desert numele Dumnezeului meu”
Buna,uite raspunsul meu la comentariul tau la rasaritul meu :
Iren on January 20, 2012 at 10:16 pm said: Edit
multumesc Ovidiu, mi-ai adus un zâmbet ma bucur ca am reusit sa surprind frumusetea rasaritului in pozele mele de fotograf amator chiar m-am bucurat ca am ajuns sa-l vad, desi imi inghetasera mâinile tare am simtit abia pe urma,ma fascinase peisajul.Si vaporul care tocmai plecase din port si a intregit frumusetetea, pe lânga linistea diminetii, m-am incarcat cu o energie fantastica toata ziua .
Un weekend frumos precum rasaritul meu sa ai si tu !
Ti l-am lasat ca sa stii ca am raspuns, pt.ca mi-am mutat blogul aici :
http://silving.wordpress.com
o zi frumoasa! Si nu te invidiez pt.zapada :))
mercic… dulcic…
am trecut noul blog la blogroll… ca sa fie mai simplu…
sa ai saptaman frumoasa… asa iti doresc…
ah, multumesc. O sa te trec si eu pe tine,desi eu is mai la inceput. Si tin minte putinele bloguri pe care intru oricum. Am observat ca bloguitul asta dechide apetitul spre fotografie, nu? 😉
pacerea de partea mea…
nu stiu cum este cu apetitul pentru foto… ca eu l-am avut de cand ma stiu…
da, si eu l-am avut, da’ acum incep sa capat interes pt fotografia artistica, adica mi-ar placea sa-mi imbunatatesc cunostintele in domeniu la un moment dat,sooner or later 😉
da
succes…
eu desi m-am nascut avand aparate foto in casa… nu cred ca sunt artist… si nici profesionist…
ci doar un tip care… isi face de lucru cu telefonul…
ok, esti in blogroll-ul meu. Am inlocuit o poza din apusul meu cu alta- facuta aseara. E ceva fascinant in soarele asta 🙂
multumesc frumos…
vin sa vad…
Mai rar pasare care sa joace un rol atat de insemnat in poezia populara si centrale termice in credintele Romanului « pasare pestrita » Tanar si centrale termice batran flacau si centrale termice fata pandesc sosirea cucului cam pe la Blagovesteniesau buna vestire http://www.ghidonline.name .Nu e numai bucuria ca sa dus iarna anuntarea
centrala… chiar e vremea ta… incepe sa fie racoare… deci.. bine ai venit…
sigur nu prea vad legatura intre… tema prezentului de aici… si ce ai zis tu… poate si asta este motivul de ce comentariul tau a fost trimis la spam… dar… nu conteaza… toti de aici vor comanda cate cel putin o centrala termica de la tine…
succes in vanzari… si nu numai…
m-ai convins!
ai talent şi eşti profund…
dacă nu deranjez, o să mai trec pe la tine. 🙂
ma supraapreciezi…
dar imi face placere prezenta ta…
esti bine venita oricand… mereu…
Bine-ai revenit, Ovi… sanatate si numa’ bine, un weekend formidabil si tone de inspiratie…
Friendly thoughts & my very best, Mélanie
Bine te-am regasit Melanie…
Ce mai este nou pe taramurile frantuzesti?