nu conteaza de unde vii… ci unde te duci
Categorii
-
Articole recente
Blog Stats
- 382.603 hits
Arhive
- Scuze, dar trebuie să spun asta... Materialele postate pe acest blog imi apartin in totalitate (exceptie comentariile vizitatorilor mei... carora le multumesc) si se află sub protecţia Legii Dreptului de Autor. Preluarea lor (chiar şi sub formă de fragmente) fără acordul meu scris nu ar fi o idee prea bună... Va multumesc anticipat pentru intelegere... http://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/3.0/us/
Blogroll
Oovi's Weblog 
si mai conteaza cine esti…:)
dar mai ales… cine vei fi… conteaza…
si mai conteaza ce cauti :D…ovi nu ai mai scris de mult timp..sper sa o faci cat mai curand…am ramas uimita cand am intrat pe blog si superbi ochi albastri mi_au zis bun venit! parca se uita fix la mine…cand o sa vii in ro ti_i fur si nu ti_i mai dau…nu nu nu
deea… ochii ce te priveau, au fost turnatzi in foto, cateva zile in urma… la un restaurant… in timp ce ma chinuiam cu o friptura care abia incapea pe farfurie… si farfuria nu era deloc mica…
cat despre furatul lor… ma tem ca ar trebui sa ii furi cu mine cu tot…
am postat acum ceva… din aminitirile de demult…
ovi…zambesti in poza asta?…stii de ce?…mi se pare ai ai o privire usor trista, mai degraba nostalgica…poate I’m wrong:) … sa te fur si pe tine cu ei…ar fii prea greu pt mine…vezi tu – eu nu stiu sa fur:D
PS ai mancat toata friptura aia atat de mare???
deea… zambesc des… si o fac mereu cu placere…
nostalgia… nu ma ocoleste prea des… deci poate fi… tristetze atunci… ??? nu… nu eram deloc trist… dimpotriva….
ah ce bine ca nu stii sa furi… nu-mi plac hotzii de nici un fel…
nu… nu am reusit sa pap tot ce a fost pe farfuria aia… dar e OK… m-am simtzit minunat la restaurantul ala…
Lucrurile lumii sunt un univers trecator si nesemnificat,pe cand lucrurile cerului sunt lucruri vesnice!priveste in sus,la vesnicie…indrazaneste sa lupti pentru ea!
de acord cu valoarea lucrurilor…
dar cum sa lupt pentru cele vesnice??? nu le primim in dar??? eu asa stiam… ca doar trebuie sa le acceptam…
daaaaa aici pe pamint nimic nui vecinic:
Aurul- il roade rugina,
Haina-o mininca molia,
si asa ca pe pamint nimic nu e vecinic, nici omul macar nu e vecinic, si asa ca trebu sa ne gindim unde va fi sufletul nostru dupa moarte? fiindca sunt doua cai pe lume dar depinde care o alegi
daaaaa omului ii place sai fie bine pe pamint si sa faca tot cei vine prin cap dar depinde sa faci dar treb sa te gindesti ii place Lui Dumnezeu ceia ce faci? dar daca doresti sa obtii ceva trebu sa ceri cu credinta si Dumnezeu mai devreme sau mai tirziu iti va da dar totusi ce e vecinic e numai la Dumnezeu si daca vrei sa obtii ceva vecinic ca stii ca numai la Dumnezeu gasesti lucruri vecinice fiindca pe pamint nimic nu-i vecinic
sigur… fara a isca o poleminca pe tema aceasta… vesnicia este numai la dumnezeu… si el este gata sa ne-o ofere prin har prin credinta si aceasta este darul lui pentru noi…
consider ca nu putem face nici o fapta care sa ne ajute sa obtinem mantuirea… oricat de nobila sau frumoasa ar fi fapta noastra…
pana la urma, ce conteaza pentru vesnicie este relatia pe care omul o are cu dumnezeu… si doar atat… nimic mai mult…
este insa adevarat ca, urmare a oricarei relatii viata este schimbata in functie de aceasta relatie… si ca faptele sunt acomodate involuntar cu ea…
de ex… pentru ca imi iubesc mama… am sa o ajut la curatenia casei… si nu invers… o ajut pe mama la curatenia casei ca sa o iubesc…
doar nuanta de prioritate…
asa vad eu lucrurile… si evindet ca fiecare are libertatea sa le vada in fel propriu…
Mai mult decat orice, conteaza ce porti in suflet! Eu asa cred…
foarte de acord cu tine Lotus…
consider ca… ceea ce avem in suflet ne calauzeste pasii si ne determina sa ajungem acolo unde ajungem…
unde te duci ,cu ce scop te duci si ce vei face mai departe 🙂
cand am plecat, stiam ca-i doar departe
si tare-i greu de-ajuns unde doream…
dar unde-i acel unde nu stiam
ca nu-l gasisem inca-n nici o carte…
bun venit pe aici adina… comentariul tau mi-a amintit versurile de mai sus…
asa e ai dreptate… pana la urma toate conteaza…
initial… cad am postat am avut in vedere conceptia total eronata la unii ca… cei ce nu provin din elita, sunt considerati, ca fara drept la ajungere departe… (in sensul bun al cuvantului) si tocmai ideia asta doream sa demolez…
Oovi salut.eu , Maria din Moldova .M?am indragostit de poieyiile tale…Tot ce faci e superb.Intotdeauna mi?am dorit sa am pe cineva s?ami aprecieye poeyyiile insa nu mi sa intimplat..am citit tot ce?ai scris cu mult nesat,poate voi posta si eu pe ale mele sa?mi yici daca le pot numi poieyii cer scuye de interventie, Eu scriu de pe blogul fiicei mele.numai dupa descrierile tale si poyele postate incep sa percep cat de minunat e NIUIORCUL dar in realitate… scuye de greseli.
hello Maria… din Moldova…
nu te indragosti de poeziile mele… nici de mine… ci doar de cine trebuie…
sigur… scrie si tu… deschide un blog…
niuiorcul… asa cum spui tu… este minunat chiar si in realitate…
mercic de vizita… te mai astept…
sigur… fara a isca o poleminca pe tema aceasta… vesnicia este numai la dumnezeu… si el este gata sa ne-o ofere prin har prin credinta si aceasta este darul lui pentru noi…
consider ca nu putem face nici o fapta care sa ne ajute sa obtinem mantuirea… oricat de nobila sau frumoasa ar fi fapta noastra…
pana la urma, ce conteaza pentru vesnicie este relatia pe care omul o are cu dumnezeu… si doar atat… nimic mai mult…
este insa adevarat ca, urmare a oricarei relatii viata este schimbata in functie de aceasta relatie… si ca faptele sunt acomodate involuntar cu ea…
de ex… pentru ca imi iubesc mama… am sa o ajut la curatenia casei… si nu invers… o ajut pe mama la curatenia casei ca sa o iubesc…
doar nuanta de prioritate…
asa vad eu lucrurile… si evindet ca fiecare are libertatea sa le vada in fel propriu…
+1
hello…
bun venit pe aici…
te mai astept…
tot de bine si mai bine iti duresc…
ovi
si mai conteaza obstacolele pe care reusesti sa le treci parcurgand calea de „unde vii” pana ”unde te duci” …
unii au o cale simpla, fara obstacole … n-au nici un merit reusind sa o strabata …
altii, dimpotriva, au o cale abrupta, plina de obstacole … daca reusesc sa o parcurga se pot considera invingatorii vietii …
interesant…
mereu am perceput calea vietii ca o lupta…
cei ce nu au obstacole… cred ca nu stiu sa pretuiasca atat de bine, ce le ofera viata…
ion agirbiceanu… zicea… ca viata nu este ca… un rau linistit in voia caruia sa te lasi, ca sa te poarte la locuri de odihna… ci ca un torent naprasnic impotriva caruia sa lupti eroic, cu speranta indoielnica, a unui mal pe care sa-ti odihnesti trupul ostenit…
nimeni nu s-a gândit şi la continuare:
contează unde ajungi
nu crezi?
ajungerea… este tinta…
frumustetea este procesul de indeplinire a ei… sau ar trebui sa fie…
uneori… cand ai deja ce iti doresti… parca valoarea ii este mai mica, decat in perioada cand sperai sa ai…
vezi… eu m-as duce… m-as duce… m-as duce… fara sa mai ajung…
evident… ca nu toti sunt ca si mine… si nici eu nu-s ca ceilalti…
oricum… tu ai surprins un aspect esential al paginii… asta imi este foarte clar… si iti multumesc…
Nu știu dacă m-am îndrăgostit vreodată. Probabil că nu. De aceea nu înțeleg cum cineva se poate îndrăgosti de ochii albaștri, violeți sau negri ai altuia! Nu ar trebui să așteptăm cumva cu îndrăgosteala asta, să privim în interiorul persoanei și apoi să discernem dacă ne permitem îndrăgostitul? Poate ochii albaștri sunt de fapt tăiș de cuțit ( metaforic sau nu, depinde de caz).
Am citit câte ceva din blogul tău, nu pot spune că m-a lăsat indiferentă. Spor la scris și mult noroc!
Bella
mercic dulcic pentru vizita… te mai astept…
cat despre indragostire… lasa… nu ii duce dorul… ca vine ea si fara sa o chemi…
nu cred ca astepata sa ii permiti… vine si da buzna… fara sa bata la usa… fara sa intrebe… fara sa aibe permisiunea… intra si stapaneste fara sa o poti controla in vre-un fel… poti doar controla cum o manifesti… cum o etalezi… cum ii raspunzi… si cam atat…
(daca altfel va fi… te invit sa ma contrazici povestindu-mi-o )
doar că de unde vii te amprentează pentru unde te duci………..
dar poti ajunge ampretat…
se zice ca… isus christos, pastreaza pentru eternitate semnele rastingnirii, cao amprenta… nici nu stiu daca prezenta lor este dovada durerii… pentru ca eu o percep mult mai mult, ca o dovada a iubirii…
can you follow me on my blog, like and comments and share with other people. I need email follower on my blog.
follow me on my blog.