Voi trece azi… maine voi trece…
La fel cum si ieri, am trecut…
In timpul meu necunoscut,
Nimic, nu-mi va ramane rece…
Si dupa toate cate-au fost
Si care vor veni apoi,
Ramane, trecerea in doi,
Ceiea ce vietii, ia dat rost.
Cand trecere, va fi murit,
Ramanerea, fiind stapana,
Vom fi si-atunci mana in mana,
In infinitu-ncremenit…
Oovi's Weblog 