din emailurile de azi – lectie de pattriotism de la o japoneza…

 LECTIE DE PATRIOTISM…. de la o japoneza..
….suntem compatimiti, pentru acest comportament halucinant!
Si, Eminescu, Omul, atat de citit si luminat,era uimit de acest comportament …singura lui bogatie fiind o lada cu carti.
 

Sa citim si sa ne luminam…doar asa ne vom simti bogati si fericiti. 

ATO SUMI, soprană japoneză: “Dacă eu aș vorbi despre țara mea, așa cum vorbiți voi despre țara voastră, ar însemna să n-am respect pentru casa mea, pentru familia mea”

Ato Sumi e o soprană japoneză de 33 de ani, colaboratoare permanentă a Operei Naționale Române din Cluj. Asta înseamnă că e plătită doar pentru aparițiile din spectacole. N-ar putea trăi doar cu acei bani, așa că muncește part-time pentru o firmă japoneză. Opera rămâne însă pe primul loc. Recent, ea a luat premiul întâi la concursul de romanțe “Poveste de toamnă” de la Baia Mare, interpretând Ciobănaș cu 300 de oi.

Vorbește românește cu accent ardelenesc și își marchează momentele de surpriză cu interjecția adoptată din maghiară: oioioioioi!

Spune că, pentru a putea face muzică, ar fi mers până la capătul lumii. Într-un fel, a și făcut-o în 2002, când a venit în România ca să continue, la Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj, studiile începute la Conservatorul din Tokyo. Avea 19 ani.
Pentru ea, Angela Gheorghiu este un idol. I-a rămas încrustată în suflet și minte imaginea acesteia din 1994 de la Covent Garden, când BBC și-a modificat grila de programe, înlocuind emisiunea Top Gear cu Traviata în care o româncă interpreta rolul Violettei Valery. În acea seară Angela Gheorghiu a obținut consacrarea mondială.
Ato Sumi nu poate înțelege atitudinea românilor față de ei înșiși, față de propriile valori, pe care ea, o asiatică, le privește cu mare respect:
“Știi care e cel mai trist moment care apare de fiecare dată în discuțiile cu românii? Și sunt mai ales tineri care mă întreabă de ce am venit în țara asta, despre care îmi spun că e așa cum e, în opoziție cu Japonia, care e dezvoltată, civilizată, blablabla.
E cea mai dură întrebare: de ce am venit în România, țara pe care, paradoxal, mulți dintre voi se pare că o detestați?
Inversez mereu rolurile și mă întreb cum ar fi ca eu să vorbesc despre țara mea în termenii ăștia. Trist, cu adevărat trist. Ar însemna să n-am respect pentru casa mea, pentru familia mea.
Iar voi n-ar trebui să aveți niciun complex. Uite, în domeniul meu, opera, aveți talent cu carul, oooioioioioi.
În fiecare teatru mare din lume sunt români. Metropolitan, Viena, Berlin, Roma. Reprezentați vârful în acest domeniu, alături de bulgari, ruși, italieni. Nu exagerez cu nimic. Și asta mă enervează, că nu știți ce aveți, ce minune…
Cu făcutul de lucruri împreună e mai greu la voi. Japonezii, dacă-și pun mintea să facă ceva împreună, poți fi sigur că vor realiza ceva genial. Dar să apară soliști niponi e mai greu, fiindcă suntem prea modești, prea închiși, prea nu știu cum.
La români, în schimb, mi se pare foarte greu să realizeze ceva împreună. Ziceți tot timpul: treaba lor! Și dați din mână. Eu nu pot să reacționez așa.
Reclame

Despre ovi

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la din emailurile de azi – lectie de pattriotism de la o japoneza…

  1. ecoarta zice:

    Pe fata asta am vazut-o intamplator in Cluj, la libraria Universitatii. E un nodulet de fata frumoasa. La opera nu am fost, spre marea mea dezamagire, cam demult! Articolul l-am citit mai demult.
    Pe mine ma fascineaza Asia cu tot ce tine de arta, istorie, atat de mult incat mi-as dori sa vad cateva tari, ceea ce nu cred ca va fi posibil in viata asta.
    Insa altceva am vrut sa spun. Plecarile si intoarcerile mele in si din Romania/U. S. au generat cam aceleasi intrebari ” de ce ei si noi nu”. Chiar asa, de ce aici se poate si la noi, nu!?
    Poate ca raspunsul meu ti se va parea pueril, dar spun asa: romanul spune „eu”, mie sa-mi fie bine, iar americanul, si nu numai, zice „noi” ! Unde-s multi puterea creste! Acum sigur, tu ii stii bine, esti aici de-o viata. Eu sunt inca suspendata intre doua lumi si parca incep sa nu mai apartin nici uneia. Si nici nu sunt sigura carei lumi vreau sa apartin!
    Ziua sa-ti fie binecuvantata!

    • ovi zice:

      si americanul zice tot eu si mie sa-mi fie bine… in general vorbind…
      dar ca… tara fiind mai binecuvantata… nu se simte asa de mult ca in romania…
      in alta ordine de idei… orine tara dezvoltata… s-a dezvoltat pe munca altor tarii… uite la germani… franta… italia.. spania… si evident america…
      romanul insa… are ceva in plus fata de american… si anume… sa moara si capra vecinului… si asta e dureros…
      de aici porneste cumva sentimentuel de nepatriotism sau… ca la noi nu se poate…
      zic si eu… poate ca nu zic bine… cine stie..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s