din emailurile de azi – terapia cu seminte…

Terapia cu seminte 

Reţetele magice ale vindecătorilor de odinioară
Consumate crude, seminţele fructelor şi legumelor sînt adevărate medicamente naturiste
Statisticile spun că românii ronţăie mai multe seminţe decît americanii, consideraţi cei mai mari consumatori de popocorn. Ne plac seminţele, mai ales cele de floarea-soarelui şi de dovleac. Nu numai la meciuri de fotbal sau cînd vrem să ne lăsăm de fumat. Seminţele legumelor şi fructelor şi-au găsit o întrebuinţare la români mult mai valoroasă: leac pentru diferite afecţiuni. Seminţele făceau parte din reţetele magice ale vindecătorilor de odinioară, iar azi sînt ingrediente pentru cele mai eficiente preparate naturiste. Consumate crude, au efectul cel mai puternic.

Micile uzine de medicamente

Pe vremuri, ţăranii le considerau păstrătoarele vieţii, adevăr demonstrat şi de medicina modernă care a descoperit că, înainte să se transforme în plante verzi, seminţele conţin energii uriaşe şi substanţe benefice pentru organism. Terapia cu seminţe nu presupune consumul exclusiv al seminţelor, ci în combinaţie cu un regim sănătos bazat pe legume şi fructe. Pentru a fi eficiente terapeutic, seminţele se mănîncă neprăjite, deoarece prin preparare termică, cea mai mare parte a proprietăţilor lor vindecătoare este distrusă. Din seminţe se pot prepara şi remedii sub formă de pulberi, tincturi, uleiuri, decocturi, cataplasme sau infuzii. Mai trebuie ştiut că seminţele, deşi par uscate şi moarte, sînt organisme vii, bogate în nutrienţi. De aceea, consumul seminţelor între mese, în locul gustărilor, pe lîngă rolul extrem de benefic, şi satură. Nu întîmplător terapia cu seminţe este inclusă în regimurile dietetice.

Seminţe de dovleac pentru inimă

Dietologii din Japonia pun seminţele de dovleac (bostan) pe primul loc în tabelul produselor alimentare, deoarece ele conţin 36-52% grăsimi, vitamine, microelemente şi, mai ales, zinc. Sînt recomandate în lupta cu prostatita, constipaţia şi balonarea. Sînt diuretice, întăresc muşchiul cardiac şi rinichii, ajută la creşterea părului, elimină metalele grele din organism. Pentru tratarea acestor afecţiuni, se prepară laptele de bostan dintr-un pahar de seminţe pisate într-un vas de lut şi trei pahare de apă clocotită. Se strecoară, se stoarce bine terciul şi se bea lichidul obţinut de trei ori pe zi, cîte 1/2 de pahar, înainte de masă. În caz de limbrici (viermi intestinali), se prepară un amestec din 30 g de seminţe crude de bostan, cu pieliţă verde, 50-60 ml de apă şi o linguriţă de miere de albine. Se ia pe nemîncate, cîte o linguriţă, timp de o oră, pînă se epuizează toată doza, apoi se face o clismă. În cosmetică, seminţele de dovleac împrospătează tenul. Seminţele crude se pisează bine, se amestecă cu apă clocotită (1:10) şi se fierb pînă se obţine o pastă omogenă care se aplica pe faţă pentru 15-20 minute. Specialiştii în medicină naturistă încurajează consumul seminţelor de dovleac, care desfundă vasele de sînge, reglează colesterolul şi stimulează activitatea rinichilor, dar au şi rol adjuvant în cancer, leucemie, scleroză sau diverse boli greu vindecabile. Se mai recomandă în alimentaţia persoanelor cu boli hepatice, cardiovasculare, femeilor însărcinate şi copiilor.

Susanul previne osteoporoza

Seminţele de susan conţin vitaminele A, B, C, E. Pentru întărirea şi curăţirea organismului, se consumă cîte 15-20 g de pulbere preparată din seminţe, cu puţină apă, de trei ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de masă. Arsurile se tratează cu un terci din seminţe de susan rîşnite şi apă. Se schimbă pansamentele de 2-3 ori pe zi, pînă la vindecare. Susanul poate înlocui sarea. Se amestecă 5 linguri de seminţe de susan, cu 3 linguri seminţe de in şi o lingură de sare de mare, prăjită în prealabil într-o tigaie uscată. Amestecul se păstrează într-un borcan închis bine.Seminţele de susan conţin şi proteine, cu 50% mai mult decît se află în carne. Sînt foarte bogate în calciu şi înlocuiesc cu succes laptele.Consumul de susan previne osteoporoza. Seminţele au o mare valoare energetică, aduc un aport însemnat în afecţiunile de nutriţie, sînt laxative, emoliente, antitumorale şi ajută la detoxifierea ficatului şi a rinichilor, întăresc sistemul imunitar, cresc fertilitatea şi sînt afrodisiace.Seminţele de susan sînt o sursă bună de seleniu, magneziu şi fosfor, avînd un conţinut scăzut de colesterol şi sodiu. 


Seminţe de mărar pentru glaucom

În medicina tradiţională, seminţele de mărar şi-au cîştigat reputaţia de leac extrem de eficient în mai multe afecţiuni. Pentru hipertensiune şi insuficienţă coronariană cronică, se opăresc în 500 ml apă clocotită 2 linguri de seminţe de mărar pisate şi se infuzează într-un termos timp de o oră. Se strecoară şi se beau cîte 100 ml lichid cu 30 minute înainte de masă, de 3-4 ori pe zi. Leacul este bun şi pentru artroză şi îmbunătăţirea digestiei. În caz de insomnie, 5 linguri de seminţe de mărar pisate se amestecă cu 500 ml vin roşu tare, se pun pe foc mic 10 minute, se infuzează o oră şi se strecoară. Se beau cîte 1-2 linguri, cu 30 minute înainte de culcare. Glaucom: peste o linguriţă seminţe de mărar rîşnite, se toarnă 250 ml apă clocotită, se ţine la infuzat o oră. Se consumă cîte 50 ml, de patru ori pe zi, înainte de masă, timp de 21 de zile. După o pauză de 10 zile, tratamentul se repetă. În caz de bronşită şi răceală, se recomandă să se mănînce zilnic cîte o linguriţă de pulbere din seminţe de mărar amestecată în ceai sau apă caldă. Le puteţi amesteca şi cu cartofi fierţi sau le puteţi presăra pe o felie de pîine. Ceaiul din seminţe de mărar rezolvă şi incontinenţa urinară. Pulberea şi tinctura extrasă din seminţele de mărar sînt un stimulent şi un reglator hormonal foarte puternic. Din seminţele de mărar se obţine un ulei cu care se masează sînii, pentru a deveni mai mari şi mai fermi.

Expectorant din seminţe de in

Seminţele de in sînt folosite la combaterea constipaţiei şi a inflamaţiilor tubului digestiv şi căilor urinare. Extern, făina din seminţe de in are proprietăţi antiseptice şi calmante. Cataplasma din făină de in şi muşeţel (părţi egale) ajută la maturarea abceselor şi furunculelor, iar în amestec cu mierea ajută la vindecarea rănilor. Pentru conjuctivită: o linguriţă de seminţe de in se infuzează 15 minute în 50 ml apă clocotită. Apoi se pisează pînă ce apare un mucilagiu. Se strecoară şi se foloseşte pentru spălarea ochilor, de 2-3 ori pe zi. Urciorul trece dacă se încălzesc pe o tigaie uscată seminţe de in, se leagă într-o batistă şi se aplică pe locul bolnav pentru 5-7 minute. Un expectorant bun se obţine din 1/2 linguriţă de seminţe de in rîşnite, care se agită 15 minute, în 150 ml apă. Se strecoară şi se beau cîte 2 linguri de 3-4 ori pe zi pentru tratarea bronşitei. Extractul din seminţe de in este utilizat în inflamaţiile şi hipertrofia prostatei. Scade senzaţia imperioasă de a urina şi cantitatea de urină acumulată în vezică. Un alt avantaj constă în faptul că împiedică creşterea celulelor prostatei, contribuind la vindecarea cancerului de colon şi a prostatei, la tratamentul arterosclerozei, împiedicînd formarea cheagurilor de sînge.

Bomboanele agricole” combat nicotina

Seminţele de floarea-soarelui, cele mai populare seminţe consumate la noi, au multiple întrebuinţări în medicina naturistă. Sînt un remediu de bază în combaterea bolilor de rinichi, de bilă şi circulatorii. De asemenea, se folosesc în cure pentru tratarea sterilităţii şi impotenţei vasculare şi hormonale. Uleiul obţinut prin presare la rece se poate folosi pentru dezintoxicarea organismului, prevenirea afecţiunilor gingiilor, tratarea bolilor respiratorii ale căilor superioare. Se ia o gură de ulei în fiecare dimineaţă, pe nemîncate, şi se suge vreme de 10 minute, apoi, lichidul plin de microbi, se scuipă şi se clăteşte gura insistent. Seminţele de floarea-soarelui conţin o cantitate substanţială de acid linoleic, care reduce depozitele de colesterol din pereţii arterelor. Sînt bogate în vitamina E, un antioxidant care previne apariţia bolilor de inimă. Sînt recomandate mai ales femeilor gravide şi copiilor, pentru conţinutul ridicat de vitamine B. Seminţele de floarea-soarelui au darul de a reduce pofta de nicotină, iar infuziile fortifică vasele de sînge şi nervii, amortizînd impactul renunţării la tutun.

Seminţele care înlocuiesc insulina

Schinduful este o plantă ierboasă ale cărei seminţe tratează diabetul de tip insulinodependent. Se face o cură de 12 luni cu infuzie de schinduf, din care se beau cîte 2-3 căni pe zi. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care va necesita reducerea gradată a dozelor de insulină. Pentru valori crescute ale colesterolului, se ia cîte o linguriţă de pulbere de patru ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducînd aşa-numitul colesterol rău, protejînd sistemul cardiovascular de apariţia ischemiei cardiace. Seminţele sporesc secreţia lactată şi îmbunătăţesc starea de sănătate a mamei. Două linguriţe de pulbere amestecată cu miere, luate cu o oră înainte de masă, vindecă anorexia. Infuzia de schinduf e de ajutor femeilor aflate la menopauză, prevenind eliminările masive de calciu şi ajutînd la păstrarea forţei musculare. Mai vindecă şi sterilitatea, dar are şi efecte antiinflamatoare asupra intestinului. Cataplasma cu seminţe de schinduf ajută la terapia ulcerelor varicoase, eczemelor cu mîncărimi. În cosmetică, întăreşte unghiile şi părul, iar pe femeile prea slabe le ajută să-şi rotunjească formele, fără a creşte ţesutul adipos.

Chimen, coriandru şi mac

Se consideră că seminţele de struguri sînt nişte antioxidanţi foarte puternici, cu rol în combaterea cancerului. Sînt bune remedii împotrivaartritelor, alergiilor, problemelor de circulaţie, diabetului şi a problemelor de vedere. Celebru pentru combaterea gazelor la stomac şi a aerofagiei,chimenul se prepară în felul următor: se opăreşte o linguriţă de seminţe cu o cană de apă, se lasă să se infuzeze 10 minute, apoi se bea cîte o ceaşcă după fiecare masă. Datorită principiilor sale active, chimenul ajută în tratarea enterocolitelor, măreşte diureza şi lactaţia mamelor care alaptează, stimulează pofta de mîncare şi este vermifug. Seminţele se folosesc şi la conservarea murăturilor, pentru a-i da pîinii o aromă deosebită, în brînză, iaurt. În India se foloseşte chimenul alb, care are un cu totul alt gust şi aromă, cu el se condimentează mîncărurile cu orez şi legume. Infuzia cu seminţe de chimen este recomandată în guturai.Seminţele de coriandru, preparate sub formă de decoct reduc colesterolul rău. Este un bun diuretic şi stimulează acţiunea rinichilor. Siropul din seminţe de mac tratează răceala, iar infuzia calmează durerile de dinţi şi urechi. Seminţele de mac mai au şi efect sedativ.

Alte seminţe de leac

– seminţele de arţar sînt recomandate în caz de colecistită. În timp, dispar durerile în zona ficatului, creşte pofta de mîncare.seminţele de pătrunjel vindecă insuficienţa cardiacă. Macerate în ţuică, ajută la dispariţia petelor de pe piele. 
– seminţe de fenicul: bronşită cronică cu tuse.
– pentru tratarea lipsei de iod, se mestecă 8 seminţe de măr, care asigură doza zilnică de iod. Atenţie, seminţele conţin şi o cantitate mică de cianură!
– seminţele de muştar sînt bune contra durerilor de dinţi, dacă se amestecă pe partea unde se află dintele bolnav.
– pentru potenţă, prostată şi pietre biliare: se amestecă 3 linguri seminţe de pepene galben, 3 linguri seminţe de dovleac şi 5 linguri miere de albine.
– seminţele de pepene roşu pisate, amestecate cu ulei de măsline, elimină pietrele de la rinchi. Cu trei linguri de lapte, vindecă hemoragiile uterine.
– seminţele de ridiche neagră sînt bune la vindecarea rănilor, escarelor şi ulcerului varicos.
– seminţele de morcov ajută la eliminarea pietrelor de la rinichi şi fiere.
– durerile în gît provocate de răceală se ameliorează cu 1/4 de pahar de seminţe de rodii fierte în 250 ml apă. Se bea lichidul fierbinte.
– pentru îndepărtarea mirosului de peşte, se fierb seminţe de anason. Decoctul din seminţe de anason este foarte bun în astm bronşic.
– seminţele de muştar negru dau mîncărurilor cu legume un gust puţin iute şi normalizează activitatea hormonală.
– seminţele de ardei iute în apă fiartă şi miere sînt bune contra durerilor de gît.
– decoctul din seminţe de gutui se foloseşte intern în cazul bronşitelor, al tusei cu sînge, al hemoragiilor uterine, şi extern, sub formă de comprese ca mijloc antiinflamator în afecţiunile ochilor, în arsuri, iritaţii ale pielii şi în anghine (gargară).
– în caz de artroză, se recomandă comprese calde din decoct de seminţe de brînduşă de toamnă.
– mîncaţi în fiecare dimineaţă o mînă de seminţe de susan negru foarte bogate în calciu.
– uleiul obţinut din seminţe de urzică mare este cel mai bun remediu în otrăvirile cu ciuperci.
– cîteva seminţe de salvie puse în apa pentru baia picioarelor duc la diminuarea transpiraţiei şi a mirosului neplăcut.
– seminţele de frasin au proprietăţi afrodisiace.

 

Semintele de rosii te ajuta sa traiesti mai mult
Un ingredient natural gasit in semintele de rosii a fost identificat de oamenii de stiinta britanici drept o componenta cheie pentru o viata mai lunga si mai sanatoasa. Gelul facut din aceste seminte ajuta ca sangele sa nu devina lipicios si este promovat ca o alternativa naturala la aspirina.
Gelul este deja utilizat intr-un produs de suc de fructe si se asteapta sa fie adaugat in unele bauturi lactate.
Uniunea Europeana a acceptat ca acest ingredient imbunatateste circulatia sangelui si a aprobat mentionarea pe ambalaje a acestui ingredient.
Produsul este un derivat din gelul gasit in jurul semintelor de rosii, iar studiile au demonstrat ca poate preveni aparitia cheagurilor de sange.

Publicitate

Despre ovi

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la din emailurile de azi – terapia cu seminte…

  1. ecoarta zice:

    Rontai seminte, dar cel mai mult mi-a placut o reteta a taranilor din campia Transilvaniei: lapte din seminte de bostan (dovleac). Se manca cu mamaliga in post. Aveau un soi de bostani ale caror seminte nu aveau coaja.

    • ovi zice:

      nu am auzit de semnte fara coaja…
      nici sa se faca lapte din seminte de bostan in ro…
      dar… fain… chiar f sanatos…
      ar trebui decretat un post continuu

      • ecoarta zice:

        😁😁😁
        Ca desert: magiun (silvoiță) cu mamaliga…

        • ovi zice:

          nu am incercat nicodata…
          dar te cred pe tine…
          noapte buna…

          • ecoarta zice:

            Cand Dochia si-a parasit cetatea ( adica muntii!) si s-a stabilit in plina campie transilvana, a avut cateva socuri: geografic, economic, cultural, lingvistic,…, dar cel mai tare a fost cel gastronomic!
            Primul an. Postul Craciunului si Craciunul au fost cele mai socante.
            Aveam o colega preoteasa si ne-a invitat pe toti la masa. Un sat aflat la mica distanta de oras. In curte, masa mare. In mijlocul mesei trona o mamaliga cat roata carului. Apoi, in strachini: fâsaica cu usturoi, cartofi răntăliți, lapte de bostan, tocana de ceapa cu muraturi si magiun. Am gustat din toate! Careva femei din sat se invarteau pe langa cuptor si au adus „lichii” (nu gasesti cuvantul in dictionar! Nici nu o sa-ti vorbesc de etimologia lui! Pe scurt lichiu= placinta!): cu varza, ceapa, cartofi si…gris.
            Dar ce am patit de Craciun este de comedie!
            Asta daca nu cumva, neplacandu-ti povestile mele, o sa-mi spui sa-mi leg traistuta si sa-mi vad de drum!
            Ziua sa-ti fie grozava!

            • ovi zice:

              ce de cuvinte necunoscite mie….
              deci… plecand de la giurgiu la plopeni in armata… apoi la bucuresti… apoi la new york… nu am avut nici o problema de acomodare…
              mancarea pentru mine nu este neaparat o placere… si o necesitate…
              prefer mereu o companie frumoasa la masa in pofida unor delicatese puse pe masa…
              sigur voi alege restaurantul nu dupa meniuri… ci dupa linistea din interior…
              deci… sa inteleg ca… de craciun voi ati mancat afara in curte??? cred ca nu ar mai fi intrat mancarea in mine daca era sa ma asez la masa in ger… prefer sa nu mai mananc… evident ca asta nu se pune… cand este vorba de o gustare pe fuga in timp ce colind pe strazi…
              dar… fiecare zona cu obiceiurile specifice…
              seara frumoasa iti doresc…

              • ecoarta zice:

                Nu. Asta era prin noiembrie, imediat ce incepuse postul.
                De Craciun…tot in acel an, era sa ajung la spital, tocmai ca nu stiam niste denumiri de mancaruri😁😊nu era inca frig! Nu sunt nici eu o gurmanda, dar imi place sa gust cate putin din mancaruri diferite…cat despre companie!!! Da, o companie agreabila „face” si mancarea mai apetisanta
                Maine, episodul cu „galuste” si….
                Din inima, o seara de vis!

                • ovi zice:

                  in noiembrie e frumos… uneori… ca aici anul asta a nins de am ajuns acasa de la servici in 2 ore si 20 de minute…
                  astept maine
                  noapte buna

                • ecoarta zice:

                  Buna dimineata!
                  Intamplarile acestea s-au petrecut in primul an de experimentare a vietii la „campie” , mai precis in podisul transilvan.
                  De la mancarea de post a popii din Laslau, sa trecem la Sâncel, un sat de romani frumosi de altfel. Sotul unei colege era din Sancel- Alba. Ne invita a doua zi de Craciun la masa. Beau o cafea plus tigara din dotare, iar acasa la prietena mea repet. Pana la destinatie, cam 40′, era deja spre amiaza, iar foamea imi dadea tarcoale. Pe drum, povesti!
                  La un moment dat, domnu’ mi se adreseaza cam asa: face muma niste galuste pe mațu curului, de sa te lingi pe degete!….in prima faza am mutit. Alaturarea de sarmale cu partile dosnice, chiar si ale porcului, m-au naucit! Ca sa-mi ascund ignoranta, nu intreb nimic, insa stomacul meu isi arata clar dorinta de a iesi…
                  Ajungem. Masa mare, plina cu de toate. Mirosuri care mai de care! Nasul meu insa avea alta problema: cauta mirosul de mațe pline cu…rahat de porc. Am gustat un pic de supa de taietei. Langa era pus un castron cu sos foarte gros de rosii si carnea de la cateva gaini. Asa se mananca supa de gaina. Bun. Vin sarmalele. Fac o paranteza: nu sunt gurmanda, nu sunt pofticioasa, nu-mi plac dulciurile, detest ciocolata, dar cand e vorba de sarmale, e jale! As manca de-as rupe! Si apar sarmalele cu mațul din dotare. Stomacul a luat-o razna, m’am albit si am parasit incaperea in cel mai nedemn mod cu putinta. Mi-a fost foarte rau. Nu mai spun ca abia am ajuns acasa si vreo doua zile am tras-o.
                  Acum, ce e „matu….”?😂 Intestinul gros, spalat evident, umplut cu carne si fiert in sarmale. Nu am gustat niciodata. Nici sarmale impreunate cu astfel de intestine.
                  La Pasti, am dat peste alta delicatesa locala si am patit cam acelasi lucru, dar asta in episodul, ultimul, urmator! Sper ca te-ai amuzat!
                  Numai bine sa fie la tine!

                • ovi zice:

                  nu am vazut niciodata un mat de felul asta… si acum… nici nu imi doresc… si sarmale, pentru ca au varza in compozitie… nu sunt prietenele mele…
                  se pare ca ai avut multe incercari la viata ta…
                  eu… sunt mai sarac… dar parca ma simt bine cand inteleg experintele facute pe pilea altuia decat pe propria-mi…
                  seara minunat iti doresc…

                • ecoarta zice:

                  😉😊😁noapte buna!

                • ovi zice:

                  noapte buna

                • ecoarta zice:

                  Desi e tarziu, vreau sa ma tin de cuvant si sa scriu ultima aventura culinara.
                  Dar inainte de asta iti spun ca am crescut intr-o casa de oameni simpli, nu intr-un palat, asa ca, te-as ruga, sa intelegi ca nu sunt ifose, ci doar nepotrivire de…gusturi.
                  Se apropiau Pastele. Lumea umbla pe dealuri dupa „lujerei” pentru o fiertura gen bors (adica nici supa, nici ciorba!) Aa, ce sunt lujereii!?😂Cârceii de hamei salbatic. Era groaznica. Fiertura.
                  Lumea incepuse masacrul asupra bietilor miei. In acele zile o invitatie la masa cu miel. Zic: dupa ce l-ai pus in frigider vin. Nu-mi place spectacolul. Dar, langa scari un lighean plin cu continutul cavitatii abdominala trona falnic. Aceeasi problema cu nasul si stomacul. Intreb de ce nu le-a aruncat si raspunsul m-a lovit ca un baros in moalele capului. Greu de crezut, dar atat de real: faceau tocăniță! De fapt, o ciulama. Cu mamaliga.
                  Raspunsul e NU! ( daca ti-a trecut prin cap sa intrebi daca am mancat!)
                  Zona aceea de campie a fost buna de studiu de caz! N-am facut multi purici nici pe acolo, ca soarta mea asa a fost sa fie, un pribeag!
                  Aici am inteles ca trebuie sa iau viata asa cum e!
                  Sper ca te-ai amuzat de aventurile mele culinare! Aa, si pentru ca nu-ti plac sarmalele, tot in zona se mananca, nu chiar toata lumea, sarmale cu gem si cozonac!
                  Sa auzim de bine si numai de bine!

                • ovi zice:

                  poate cine stie… cu gem si cozonac imi plac si mie… nu am incercat niciodata… si nici nu imi doresc sa o fac…
                  friptura de miel insa imi place… desi nu am mancat demult…
                  sa ma ocup de maruntaie… nici vorba… nici nu ma pricep dealtfel…
                  prefer bors din ala… cum ziceai ca se numeste??? lujerei… da…

              • ecoarta zice:

                Cat despre cuvinte! Si eu am avut probleme in a intelege unele regionalisme. La tine e de inteles! Si plecat de atata amar de vreme si o cu totul alta zona…

                • ovi zice:

                  mercic pentru intelegere…
                  cred ca zona ar conta mai mult decat plecarea… pentru ca imi place limba romana si citesc in romana… si… uite ca si scriu in limba asta…

                • ecoarta zice:

                  Pentru asta, adica pentru respectul tau pentru limba romana, ai toata admiratia mea!
                  E greu cu regionalismele, am patit-o de cateva ori, dar filologul din mine m-a readus pe linia de plutire. Auzi, aveam un şal de casmir, mmmm! Era superb! Si imi transmite una ca „o doamna ca mine nu umbla cu chindeu-n cap”! Sau, mie-mi plac palariile si alta zice „de ce dracu poarta comănac!”??? Si as putea continua…
                  Toti vorbeau la fel: si lelica din piata, si medicul, si profesorul. Mie-mi ziceau „bucuresteanca”, pentru ca nu vorbeam ca ei. Nici nu mi-am insusit, in vorbire, vreun cuvant. Asta ziceau romanii. Ungurii ma acuzau ca nu recunosc ca sunt „unguroaica din Budapesta”!
                  Acum cand scriu ma apuca rasul! Cu ce se ocupau!! Ce probleme aveau!
                  Sa ai o zi minunata!

                • ovi zice:

                  mercic dulcic…
                  deci… semeni cu o unguroaica de capitala… bravos…

                • ecoarta zice:

                  Da de unde!😉😊😁

                • ovi zice:

                  pai nu asa te considerau???
                  asa am inteles…

                • ecoarta zice:

                  Ai inteles bine, doar ca genul acesta de „etichetare” ascundea un fel de neacceptare, neacceptare care s-a prelungit pana la plecarea mea din acele locuri. Adevarul e ca nici eu nu m-am straduit sa plac cuiva. Ne-am tolerat reciproc pentru ca relatiile interumane o cereau si ne impiedicam unii de altii…
                  Asta e sau asta a fost…si, stii ce ti-am mai spus: iau viata asa cum e!
                  Numai bine si foarte bine! Seara buna sa ai!

                • ovi zice:

                  eu credeam ca este considératie sa fii din capitala…
                  oricum budapesta imi place… am trecut pe acolo de doua ori…
                  noapte buna

                • ovi zice:

                  vis frumos

                • ecoarta zice:

                  Si mie imi place Budapesta. Bucurestiul…asa si asa…

                • ovi zice:

                  si bucurestiul imi place… chiar foarte mult… poate ca il cunosc mai bine si de aia imi place mai mult decat budapesta… sau… poate ca il consider cumva al meu…

                • ecoarta zice:

                  Nu cunosc Bucurestiul decat putin. Mi s-a parut obositor si oarecum rece. Budapesta insa pare mai occidentala, mai eleganta. Imi place. Intr-o vreme am cochetat cu ideea de a ma muta definitiv in Ungaria.
                  Mi se pare normal sa consideri Bucurestiul „al tau”! Si eu consider Clujul „al meu” 😊

                • ovi zice:

                  budapesta are dunarea mai mare decat dambovita bucurestiului… si podurile alea dau senzatie…
                  viata insa in bucuresti… poate fi cu adevarat viata de boem… si asta ma incanta foarte mult…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s