Eclesiatul 2. 1.

 Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie şi gustă fericirea.” Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune.

Despre ovi

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Eclesiatul 2. 1.

  1. ecoarta zice:

    Oare!? Asa sa fie!?🤔

    • ovi zice:

      inteleptul asta sutine ca… totul este desertaciune… si eu il cred… ca la un moment dat totul voi considera desertaciune… dar pana la acel moment ma bucur de ce este… si vreau sa ma bucur din plin…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s