bine v-am gasit… regasit…

Vacanta este, sau ar trebui sa fie mereu frumoasa, plina de farmec si voie buna. Si de fapt, chiar asa si este, desi uneori sunt neplaceri si neimpliniri.

Am pornit spre Romania joi pe 16 august. Zbor lin si sigur printre norii pufosi cu bogatia lor de imagini. Transferul a fost facut in pripa, la Paris. Sosisem cu intarziere, dar am avut suficient timp sa ajung sa ma imbarc spre Bucuresti. Mi sa spus insa ca, bagajele vor ajunge cu urmatoarea cursa. Mi-am zis ca, asta nu-i cel mai mare rau posibil. Asa ca, am fost increzator si voios. La Otopeni, asa cum era de asteptat nu erau bagajele, am facut formele necesare si gata. Masina inchiriata era puternica si destul de curata asa ca nu avam nici un motiv de tristete.

La 11 si zece seara, sosea urmatoarea cursa de la Paris asa ca pe la 11 si 40 m-am infiintat la aerport. Am sunat la un interfon ca sa primesc accesul in incinta spatiului de bajaje si o doamna mi-a zis f rastit ca nu trebuia sa vin decat daca ma sunau ei si ca sa astept ca bagajele sunt inca pe banda si dupa ce vor fi toate date jos, cineva ma va insoti inlauntru. Si a inceput asteptarea in fata unei usi inchise. A trecut o ora, a trecut inca o jumatate de ora si eu, stana de piatra langa o usa inchisa. Am sunat la telefon de data asta. Mi-a raspuns un barbat si a intrebat de nr de reclamatie. A zis ca bagajele nu au venit. Am cerut sa intru inlauntru sa schimb nr de telefon din reclamtatia facuta deja, ca intre timp am procurat un nr. De telefon de Romania si mi-a zis ca nu este un motiv destul de puternic sa intru in zona bagajelor. M-am enervat, asa cum rar mi se intampla. Am zis ca nu este normal intr-o tara civilizata sa fiu tinut langa o usa, fara nici un raspuns timp de o ora si jumatate si ca am suficiente motive sa intru inlauntru intrucat nu am primit bagajele si multe altele. In fine, am intrat si am aflat ca doamna cu care vorbisem la interfon plecase deja acasa. Am inteles ca putam astepta si trei zile ca degeaba asteptam nimeni nu stia de asteptarea mea. Am inteles ca vorbeam nervs cu un tip care nu avea nici o vina, asa ca mi-am cerut scuze si am incercat sa-mi potolesc vocea.

Bagajul meu a venit abia joi seara. Intre timp am facut cumparatori pentru ca nu aveam decat hainele pe care le purtasem pe drum.

Acum sunt iaras acasa dupa doua saptamani de Romania. O Romanie care mi s-a parut mai urata mai trista si mai fara potential de schimbare spre bine. Poate prceptia mea este eroanta din cauza experintei cu bagajele si chiar imi doresc sa fie eronata. Dar acum, este asa.

Reclame

Despre ovi

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...
Acest articol a fost publicat în adevaruri de ieri si de maine. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

21 de răspunsuri la bine v-am gasit… regasit…

  1. Pingback: bine v-am gasit… regasit… — Oovi’s Weblog – „Ingerii sunt spirite inaripate, prietene cu spiritul tau inaripat.“

  2. ecoarta zice:

    Mdaaa!🤔 Trist! Din pacate, Romania se scufunda incet, incet in mocirla mediocritatii si-a lasitatii.
    Tatal meu mi-a spus acum cativa ani un lucru: Romania se va schimba doar dupa ce vor disparea (natural, evident!!!) 3 (trei) generatii de acum inainte, dar nu cu generatia mea ( adica a tatei), nici cu a ta, ci incepand cu generatia copiilor tai!
    Cu fiecare zi, inclin sa-i dau dreptate tatei!
    Hidoasa fata a comunismului bantuie, la propriu, tara!
    Nu mai zic nimic…

    • ovi zice:

      ma tem ca tatal tau are dreptate…
      desi… imi doresc sa fie mai bine mult mai curand…
      sunt giurgiuvean la origini… in ocazi asta am vizitat giurgiu, alternand cu bucuresti si o zi la brasov…
      pe departe brasov este altfel… mai curat… mai frumos… mai civilizat… desi… la pietrele lui solomon nu era deloc prea curat… iar doua toalete din plastic plasate acolo miroseau de la mare distanta in asa fel ca… nici vorba sa te apropii de ele si cu atat mai putin sa le folosesti… mare noroc ca nu am avut nevoie de ele… asa ca le-am ocolit pe departe…

      • ecoarta zice:

        Spre maaarea mea rusine, nu cunosc deloc partea aceea de tara🤔 Am fost acum 4 ani prin defileul Jiului , pe linia subcarpatilor, pana la Curtea de Arges, apoi Transfagarasanul, Sibiu si Cluj.
        Cunosc mai bine Ardealul si o parte din Moldova. Am fost in Moldova dinspre Borsec. Dezastru. Pe toate liniile. Nici marcaje rutiere nu sunt cum ar trebui sa fie. Asta era acu doi ani. Este, fara suparare, mai curat in Ardeal sau in Transilvania.
        Sa auzim numai de bine!

  3. România este o țară pe care noi românii, fiecare în parte, ne complacem să o menținem așa. Vorba aceea, „omul sfințește locul”. Bun revenit!

    • ovi zice:

      mercic dulcic…
      asa este… imi place mult zicala asta cu… omul sfinteste locul… si chiar cred ca releva un mare adevar…
      dar… sincer… eu as schimba in romania o multime de chestii… dar… nu am puterea sa o fac…

  4. vio zice:

    citind insemnarile tale…am zimbit…dece?pentru ca ai reusit sa te enervezi…..sa-ti schimbitonalitatea vorbei tale…

  5. Eu sunt curioasa si de o parere asupra orasului Giurgiu…

    • Rrleonida zice:

      gandid la giurgiu… ma napadesc amintirile si devin melancolic…
      privind distant… a ramas un targ… asa cum ii ziceam pe vremuri… mai mare decat atunci… dar tot targ mi se pare…
      ma doare lipsa farfuriei din jurul turnului… eminescu, plin de admiratie, i-a facut o minunata descriere… comunistii au distrus frumustea aruncand un bloc anapoda langa turn…
      este un cadru de betoane armate… un inceput de proiect de pe vremea comunista… ma doare ca parca strajueste o istorie macabra… atata amar de vreme si nu s-a facut nimic cu cadrul asta…
      hotelul orasului de pe vremuri… este o darapanatura care nu starneste interesul nimanui… in plin centru, ascuns dupa un bloc, o cladire minunata si cu istorie bogata, se degradeaza continuu…
      parcul Alei mi se pare tot asa de fermecator…
      portul mai invechit si cu dugene care nu-si gasesc locul acolo… cu turisti mai multi… si cu soarele ostoit de briza Dunarii… imi place nespus…
      oameni… targoveti batrani… parca fara zambet… fara sperante…
      imi place strada garii… ca este amenajta sa nu se mai circule cu masina… are banci se se odihneasca batranii… si este pavata cum erau strazile pe vremuri… dar magazinele au pierdut farmecul si eleganta de demult… au devenit niste incaperi aglomerate cu de toate si din cauza asta par mult mai mici… imi e dor de magazinele de pe vremuri… curate si aranjate cu gust…
      autogara… este centru comercial…
      primaria s-a mutat in caminul de ucenici… caldire cu istorie… minunat renovata…
      orice as zice… giurgiu ramane orasul adolescentei mele… si asta nu se va schimba nicodata… tocmai de aia il iubesc…

      • Evident ca eu nu ii vad absolut niciun farmec. Observ doar mizeria crunta de pe strazi (prin comparatie cu curtea primariei, impecabil aranjata, intr-adevar), vad blocurile din Tineretului care sunt adevarate ghetouri darapanate, cu rufe intinse la uscat pe niste sarme improvizate si cu gratare si manele care se fac pe strada, printre ele, cu toata industria lasata de izbeliste, cu bancile de pe strada Garii ocupate nu de batrani, ci de localnicii pestriti si mancatori de seminte etc. etc. etc. Poate ca sunt eu mai critica sau mai pesimista, dar sa nu uitam ca eu stau zi de zi aici, unde intamplari ca cea cu bagajul tau se intampla la fiecare pas, deci chiar nu am cum sa mai am bunavointa pentru tara asta invadata de prosti.

        • Rrleonida zice:

          deci tu est in Giurgiu??? am calcat acelasi strazi??
          nu stiam… dar ma bucur ca am aflat…
          in ce zona locuiesti?
          poate ca tu ai dreptate…
          cand eu am fost pe strada garii… doar de doua ori in oacazia asta… nu am sesizat mancatorii de seminte… asta nu insemna ca nu sunt… ci doar ca nu au fost cand eu am calcat pe acolo…
          am sesizat mizeria… dar parca nu este mai multa decat in Bucuresti… Brasov este mai curat… si poate si alte orase pe care nu le-am vizitat… am auzit lucruri frumose despre Oradea…
          in cartierul tineretului nu am fost… dar sunt convins ca este asa cum descrii tu… de pe strada bucurestiului, sofand, nu am remarcat atatea rufe intinse…
          am mai sesizat ca… simigeria din piata pe la ora 2 deja nu mai are covrigi… si nici nu mai face… pentru ca, zic cei de acolo… sau mai bine zis cele… este tarziu deja…
          am zabovit pe bancile de la turn… in mai multe ocazii… am seziat persoane cu aspect de persoane fara casa…
          am mai sesizat ca se spala strazile cu apa… dar mai bine zis doar se uda praful… pentru ca jetul de apa nu are forta sa impnga la rigola mizeria de pe strada…
          si da… sunt de acord cu tine ca… eu sunt mai indulgent cu multe… pentru ca doar vizitez…
          aaa… si a mai fost ceva… masinile din pste sunau cand nu plecam repede la semafor… si chiar cand mergeam incet intre turn si parc…
          tot de bine si mai bine sa ne auzim…
          (PS: pe facebook am gasit un Vasile Arcaru… care posteaza imagini abolut superbe de prin zona)

          • Eu imi aduc aminte ca am vorbit mai demult despre faptul ca suntem nascuti in acelasi oras, cred ca asa ne-am „cunoscut” pe aici, dar e posibil sa ma insel. Casa mea era langa stomatologie, daca o stii, exact vizavi de ICRA si aproape vizavi de Zalomit. Dar nu mai stau nici eu in Giurgiu, de la 18 ani am plecat la Bucuresti. Insa barbatul meu are o afacere acolo care nu poate fi mutata (construieste ambarcatiuni, deci e nevoie de Dunare la indemana), asa ca mergem destul de des in Giurgiu. Desi eu evit, pentru ca pur si simplu e un oras mort, dupa parerea mea.
            Normal ca nu mai face nimeni covrigi la doua, pentru ca la patru au cam iesit toti oamenii de la serviciu, fiind preponderent bugetari in acel oras cu industria distrusa, iar pe la sase sunt strazile deja pustii. Pentru mine e o mare enigma cum poate fi o atat de mare diferenta culturala intre Giurgiu si Bucuresti, desi se afla la 60 km distanta – o ora de mers cu masina.
            Si da, exista un fotograf local foarte activ si talentat, Vasile Arcanu, care poate face pe oricine sa creada ca e, de fapt, misto in orasul ala. Dar nu e asa.

            • Rrleonida zice:

              poate am vorbit… eu… minte scurta am uitat…
              imi pare rau…
              nu-mi amintesc absolut deloc despre stomatologie… nici de ICRA… nici de Zalomit…
              imi amintesc despre policlinica… despre spital… despre cele trei licee…
              politia… cemtru…
              la iesirea de la servici… oamenii nu ar dori sa cumpere un covrig de la simigerie??? mie imi placeau dei cu cicolata… si nu numai…
              oricum am fsot suprins ca nu au ce vinde… menirea afacerii acolo si pretutindeni este sa… vanda…
              inteleg… chestia cu ambarcatiuni… eu nu sunt asa de indragostit de ele… pentru ca nu stiu sa inot… si imi este teama de apa…
              economiea industriala este distrusa nu doar in giurgiu… si in toata romania… asta a fost una din rezultatele aderarii la uniunea europeana…
              aderarea asta a adus si bine… dar parca mai mult rau a adus…
              bucurestiul a prins un avans mare, gratie si comunismului dar si perioadei de dinainte…
              este capitala… si toate intentiile se desfasara acolo…
              vasile arcaru cred ca ar face poze frumoase oriunde… doar ii admir pozele… altceva nu stiu despre el
              imi place sa dialogam… imi place sa schimb idei cu cineva din locul adolescentei…
              iti doresc weekend minunat…

Lasă un răspuns la ovi Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s