bine v-am gasit… regasit…

Vacanta este, sau ar trebui sa fie mereu frumoasa, plina de farmec si voie buna. Si de fapt, chiar asa si este, desi uneori sunt neplaceri si neimpliniri.

Am pornit spre Romania joi pe 16 august. Zbor lin si sigur printre norii pufosi cu bogatia lor de imagini. Transferul a fost facut in pripa, la Paris. Sosisem cu intarziere, dar am avut suficient timp sa ajung sa ma imbarc spre Bucuresti. Mi sa spus insa ca, bagajele vor ajunge cu urmatoarea cursa. Mi-am zis ca, asta nu-i cel mai mare rau posibil. Asa ca, am fost increzator si voios. La Otopeni, asa cum era de asteptat nu erau bagajele, am facut formele necesare si gata. Masina inchiriata era puternica si destul de curata asa ca nu avam nici un motiv de tristete.

La 11 si zece seara, sosea urmatoarea cursa de la Paris asa ca pe la 11 si 40 m-am infiintat la aerport. Am sunat la un interfon ca sa primesc accesul in incinta spatiului de bajaje si o doamna mi-a zis f rastit ca nu trebuia sa vin decat daca ma sunau ei si ca sa astept ca bagajele sunt inca pe banda si dupa ce vor fi toate date jos, cineva ma va insoti inlauntru. Si a inceput asteptarea in fata unei usi inchise. A trecut o ora, a trecut inca o jumatate de ora si eu, stana de piatra langa o usa inchisa. Am sunat la telefon de data asta. Mi-a raspuns un barbat si a intrebat de nr de reclamatie. A zis ca bagajele nu au venit. Am cerut sa intru inlauntru sa schimb nr de telefon din reclamtatia facuta deja, ca intre timp am procurat un nr. De telefon de Romania si mi-a zis ca nu este un motiv destul de puternic sa intru in zona bagajelor. M-am enervat, asa cum rar mi se intampla. Am zis ca nu este normal intr-o tara civilizata sa fiu tinut langa o usa, fara nici un raspuns timp de o ora si jumatate si ca am suficiente motive sa intru inlauntru intrucat nu am primit bagajele si multe altele. In fine, am intrat si am aflat ca doamna cu care vorbisem la interfon plecase deja acasa. Am inteles ca putam astepta si trei zile ca degeaba asteptam nimeni nu stia de asteptarea mea. Am inteles ca vorbeam nervs cu un tip care nu avea nici o vina, asa ca mi-am cerut scuze si am incercat sa-mi potolesc vocea.

Bagajul meu a venit abia joi seara. Intre timp am facut cumparatori pentru ca nu aveam decat hainele pe care le purtasem pe drum.

Acum sunt iaras acasa dupa doua saptamani de Romania. O Romanie care mi s-a parut mai urata mai trista si mai fara potential de schimbare spre bine. Poate prceptia mea este eroanta din cauza experintei cu bagajele si chiar imi doresc sa fie eronata. Dar acum, este asa.

Publicitate