Deprimantå,
Dezoalantå,
Iarna mi-e pustie.
Nimeni nu mai stie
Cant de påsårele,
Clipocit de stele.
Mi-a-nghetat si gandul
Cå spera, nåtangul,
Primavarå, varå
Sa vina-ntr-o doarå;
Pe bolta cereascå
Luna straluceascå.
Doar speranta incå,
Tare ca o stancå,
Imi pastreaza viata.
Cristalinå, ghiata
Se topeste, curge
Drumul si-l parcurge.
O datå cu ea,
Chiar si-n vreme rea
Trec incet si eu.
Trecerea-mi mereu
Parcå-i o poruncå…
O durere-adancå.
Oovi's Weblog 
Vremuri trec, anotimpuri trec si vin altele, ne trecem si noi…insa iubirea pr care am daruit-o ramane in urma noastra prin cei pe care i-am iubit…versurile sunt melancolice, insa trecerea in si cu iubire este si va fi mereu…ramanere…sa iubim si sa ne iubim, deci…
asa este…
ca cine nu iubeste… a murit deja… desi inca poate mai respira…
iubirea este cheia care misca totul in univers…
multa melancolie….dar si multa iubire si bucurie si nu „O durere-adanca”
cum sesizezi tu totul…
mercic dulcic…