De iarna

A nins la mine, mult,

Cu vant… si gerul crunt

Izbind obrazul;

Si-n ochi tumult

Cu fulgi de nea

Cumplit, infrunt,

Ingruind grumazul

In vrema asta rea.

 

Inchid un ochi,

Sa fac economie

De turturi pe la ploape;

Si-o cruce-mi fac

Cu limba-n cerul gurii,

Ca sa nu-mi fie de deochi,

Cand mi-esti pe-aproape

Si ma privesti cu lacomie,

Cand te imbratisez cu foc si tac

 

De-abia calcam, acuma prin zapada

Si pasii ne sunt mici si grei;

Eu primul, apoi tu pe ei

Pasesti, desi se pare ca nu vrei…

 

Dar ne e dat sa fim nedespartiti,

Ca tusea si cu junghiul impreuna,

Eu solitar si tu pasind cu mine;

Tu, credincioasa umbra mea,

Ne contopim ca doi iubiti

Sub clar de semiluna,

In timp ce iarna, tot mai bine

Cuprinsu-ne-a, cu vremea-i rea.

Publicitate

Despre ovi

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...
Acest articol a fost publicat în VERSURI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la De iarna

  1. deea zice:

    Ce poezie minunata…tu si umbra ta infruntand gerul…ah, umbra asta, ce invidiata este ea…sa nu va fie de deochi😄

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s