din emailurile de azi – lucrarea de licenta…

Lucrare de licenta

Iepurasul isi facea lucrarea de licenta. Curioasa, vulpea, trecand prin
zona, il intreaba:
– Ce faci, iepurasule, despre ce scrii tu acolo?
– Am inceput lucrarea de cercetare despre cum este mancata vulpea de catre
iepuras…
– Ha, ha, ha… pai cum o sa manance un amarat de iepuras o  vulpe?
Poate invers…
– Cercetare stiinfica, vulpeo, daca nu crezi, te astept deseara la vizuina.
Dimineata, padurea… uimita de mirare… In fata vizuinei, pielea vulpii
era intinsa la uscat.
Curios, lupul  apare si el la iepuras si il intreaba:
– Despre ce scrii tu acolo, iepurasule?
– Sunt la cercetarea propriu-zisa din lucrarea de licenta. Studiez cum e
mancat lupul de catre iepuras.
– Ha, ha, ha… cum o sa manance un amarat ca tine un lup mare si tare ca
mine?
– Asta e cercetare stiintifica serioasa, daca nu crezi… ne vedem deseara
la  viziuna.
Dimineata, stupoare mare in toata padurea… pielea lupului era intinsa la
uscat langa cea a vulpii.
Nemairezistand, ursul o apuca si el spre iepuras si il intreaba:
– Despre ce mai scrii tu acolo, iepurasule?
– Sunt deja la concluziile cercetarii in care demonstrez cum e mancat ursul
de catre iepuras…
– Ha, ha, ha, ho, ho, ho… ce tot spui, pricajitule? … Cum  sa manance un
mititel ca tine un urs mare ca mine?
– Nu crezi?! Aceasta este o cercetare stiintifica, nu e o gluma, vino
deseara la vizuina si ai sa te convingi…
In dimineata urmatoare, toata padurea era socata…. pielea ursului era
intinsa la uscat langa cea a lupului si cea a vulpii….
Dupa cateva ore, cand lighioanele padurii se raspandisera speriate care
incotro, iepurasul iesi razand din vizuina, de gat cu leul… care ii
spuse:
– Ai vazut, iepurasule? Ce iti spuneam eu? Nu tema conteaza, ci
coordonatorul…

Publicitate