din emailurile de azi – dorinte…

Ultimele dorinţe ale oamenilor care au marcat istoria şi cultura lumii

Platon a decedat la Atena în anul 348 î.Hr.
Ultima sa dorinţă a fost aceea să moară fără datorii. Platon a lăsat
două terenuri din afara Atenei fiului său, Adimantes, care a mai
primit şi o serie de bijuterii, precum şi 300 de drahme sau monede de
argint. Dintre cei patru sclavi pe care-i avea, Platon a eliberat-o pe
Diana, preferata sa. El şi-a încheiat testamentul cu faptul că
părăseşte această lume fără nicio datorie.

Aristotel a decedat la Chalcis, în Grecia, în anul 322 î.Hr.
Testamentul său prevedea ca trei prieteni să devină executorii averii
sale, până când elevul său preferat, Nicanor, ajungea la vârsta la
care se putea ocupa de aceste chestiuni. El a cerut ca Nicanor să se
căsătorească cu fiica lui, Pitia, când fata împlinea vârsta de 18 ani.
„Aristotel a cerut ca cei doi să se ocupe de educaţia fiului său,
Nicomachus, pe care îl avea cu cea de-a doua sa soţie, Herpyllis, în
viaţă în momentul morţii lui”, arată Charles Panati în lucrarea
„Cartea Sfârşiturilor”.
Aristotel i-a permis, prin testament, soţiei sale să se căsătorească,
dar cu un bărbat care să nu fie sub un rang social inferior. Herpyllis
a primit o sută de monede de argint şi serviciul pe viaţă a trei
sclavi, pe lângă cel pe care îl deţinea. Ea mai avea dreptul să
locuiască în casa lor sau se putea retrage la casa părintească.

Shakespeare a cerut să nu fie dezgropat vreodată
William Shakespeare a murit în anul 1616 în Stratford-on-Avon. Şi-a
scris testamentul pe data de 25 martie 1616, cu doar câteva săptămâni
înainte de a înceta din viaţă. William Shakespeare a lăsat cea mai
mare parte a averii moştenitorilor de sex masculin din partea fiicei,
Susanna. Printre bunuri se găsea şi un pat.  El a avut un fiu, dar
acesta a murit la vârsta de 11 ani.  „De asemenea, îi las soţiei mele
cel de-al doilea pat al meu”, a fost dorinţa controversată a
celebrului scriitor menţionată în testament. În orice caz, văduva,
Anne Hathaway, primea o treime din veniturile generate de averea lui
Shakespeare.
William Shakespeare a cerut ca în momentul întocmirii testamentului de
faţă să fie nu doar doi martori, aşa cum cerea legea, ci cinci. El a
mai cerut ca pe piatra funerară să fie sculptat un fel de vers:
„Binecuvântat acel ce aste pietre va cruţa,/ Şi blestemat acel ce
oasele îmi va muta”. „Se crede că Shakespeare intenţiona ca această
ameninţare să-i sperie pe jefuitorii de morminte, însă autoritatea
cererii sale a împiedicat, de asemenea, şi deschiderea mormântului
pentru îngroparea trupului lui Anne Hathaway, care a murit la şapte
ani după soţul său”, arată scriitorul Charles Panati. Mormântul lui
William Shakespeare nu a fost atins de nimeni.

Petru I şi-a dorit ca Rusia „să fecundeze tărâmurile sărăcite ale Europei”
Petru I, ţarul Rusiei a murit în anul 1752, la Sankt Petersburg, la
vârsta de 52 de ani. A decedat ca urmare a unei infecţii şi a vezicii
urinare dilatate, care trebuia drenată pe cale chirurgicală. Şi-a
dictat testamentul pentru că nu-l mai putea scrie: „Dumnezeu, din care
noi toţi ne tragem, îmi permite să privesc poporul rus ca pe unul
chemat de azi înainte să domine toată Europa! Motivul pentru care
gândesc astfel este că naţiunile europene au atins în marea lor parte
o fază de bătrâneţe, aproape de imbecilitate, sau se apropie cu
rapiditate de această fază; astfel este firesc ca ele să fie cucerite
cu uşurinţă şi în mod cert de un popor puternic, tânăr şi viguros.
Privesc invazia viitoare a ţărilor răsăritene şi apusene din nord ca
pe o mişcare periodică, poruncită de Providenţă”.
Ultime sale cuvinte scrise în testament arată cea mai mare dorinţă de
dominaţie a ţarului: „Am găsit Rusia un râuleţ; îl las un râu; urmaşii
mei îl vor transforma într-o mare întinsă, predestinată să fecundeze
tărâmurile sărăcite ale Europei.”

Napoleon a încetat din viaţă în anul 1821, în insula Sfânta Elena,
unde a fost exilat. A suferit de cancer la stomac şi ficat. Primele
manifestări au apărut în anul 1817. În anul 1821, imobilizat la pat,
şi-a dictat testamentul. „Doresc ca cenuşa mea să odihnească pe
malurile Senei, în mijlocul poporului francez pe care l-am iubit atât
de mult”, este dorinţa cu care şi-a început testamentul, care s-a
împlinit, pentru că cenuşa i-a fost îngropată in Domul Invalizilor. .
„Am fost mereu foarte mulţumit de iubita mea soţie, Maria Luiza. Îi
voi păstra până în ultima clipă cele mai tandre simţăminte”, a scris
în testament. De asemenea, Napoleon îi cerea fiului, care era duce de
Reichstadt în Viena să nu uite că s-a născut prinţ francez şi să nu
fie un instrument al „triumviratului care se opune naţiunilor
Europei”..

Alfred Nobel a murit în anul 1896, la San Remo, în Italia. El a lăsat
o mare parte din averea sa, de aproximativ nouă milioane de dolari,
pentru acordarea premiilor care-i poartă numele. Prin testamentul său,
a menţionat doar cinci premii pentru fizică, chimie, fiziologie sau
medicină, literatură şi pace mondială. Al şaselea premiu, pentru
economie, a fost instituit de către Banca Naţională a Suediei. Nobel
şi-a scris testamentul cu un an înainte să moară. El a cerut ca
acordarea premiilor să nu ţină cont de naţionalitatea candidatului.
Primul premiu acordat din averea sa a fost în anul 1901 fizicianului
german Wilhelm Roentgen, pentru descoperirea radiaţiei X.

Despre ovi

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...
Acest articol a fost publicat în Din emailurile de azi.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s