Se lasa noaptea-ncetisor…
Pe dupa storuri,
Cu pas usor,
Stapana peste doruri,
Patrunde luna.
Eu ratacesc cu gandul
Si stiu doar una,
Ca vreau sa-mi fie randul,
La impliniri de vise.
Gasesc, pe nu stiu unde,
Pierdute paradise,
In care-mi se ascunde,
Iubirea-mi de vecii.
Raman in asta lume,
O lume ce o stii,
Cuprinsa in albume,
Cu dor de vesnicii…
Timpul pentru impliniri de vise este mereu acum, in clipa de acum…numai sa intindem „mana”…ador visul vesniciei si cred in el cu toata fiinta mea…stiu insa ca la dragostea mea pentru el contribuie atat de mult dorul implinirii iubirii mele…
Versurile sunt minunate…si mult asteptate…
intind mana…
mercic dulcic…
Si eu…
minunat…