Cand vantul, bate clandestin pe la ferestre…
Odaia-mi inclazita cu calorifer,
Mi-ofera locul ideal ,in care sper,
Ca primavara, va veni si este
Mult mai frumoasa decat vantul la ferestre.
Dar el, ramne vesnic insistent si clandestin,
Neobrazat batanad in geamul meu,
Cu vuiet mare, tumult si cu tupeu,
De parca asta-i singurul destin;
Ca el sa fie vesnic insistent si clandestin.
Eu il ignor definitiv gandind mereu la tine,
La visul ce ne leaga-n infinit,
Cu dorul nostru aprig de iubit
Si cred ca se-ntelege de la sine,
Ca nu doar vantu-mi poarta gandul meu la tine.
Oovi's Weblog 
Vantul, gandul, dorul, iubit…ne-ai incitat la vis si nerabdarea implinirii…atata iubire de trait…
Jucause, splendide versuri…
da… mareu… atata de trait…
nu ma dorit incitare doar… ganduri legate de alte ganduri…
mericic dulcic…
Foarte frumos, Ovi! Te felicit!
multam frumos…
din partea ta… care asa de frumos scrii… insemna mult pentru mine…
obraznic vantul…..
asa… asa… obraznic… dar tot imi place…
:P)