tacerea istoriei in care se putea auzi caderea unui ac – 4

Robert Whiting, un moșulică american de 83 de ani sosește la Paris cu avionul.

La vamă, pierde câteva minute să-și caute pașaportul, rătăcit în sacul de voiaj.

– Aţi mai fost în Franța domnule? i se adresează  sarcastic funcționarul vamal.

Whiting admite ca a mai fost.

– Atunci trebuia să  știți că trebuie să aveți pașaportul la îndemână.

Americanul replica:

– Ultima oara când am fost aici n-a trebuit să-l arat.

– Imposibil. Dumneavoastră americanii trebuie totdeauna să arătați pașapoartele când intrați în Franța.

Bătrânul american îl privi adânc în ochi pe francez. Apoi explică liniștit:

– Când am ajuns la țărm la Gold Beach în ziua  Z  în 1944, pentru a ajuta la  eliberarea acestei ţări, n-am găsit nici un francez căruia să-i pot arăta pașaportul.

Despre ovi

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...
Acest articol a fost publicat în adevaruri de ieri si de maine. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la tacerea istoriei in care se putea auzi caderea unui ac – 4

  1. A fost odată ca niciodată….
    Adevărul este că în orice aeroport din Franța, la ora actuala este necesară exigența, explicabila având în vedere cele întâmplate.
    Am fost recent acolo, sincer am înțeles de ce…

  2. deea zice:

    Ce exprimare eleganta…asta in contrast cu atitudinea francezului…cred ca o astfel de situatie poate fi reala…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s