Haaaa !!!
Nu stiu cum se face da mereu am loc pe aripa, langa hublou. Imi place cand avionul se inclina. Am renuntat sa mai fac poze. Cand vezi rasaritul sau apusul din avion, cand parasesti un continent, cand treci peste un ocean, cand avionul se ridica de la sol…pasesti intr-un univers magic. Uit ca mai exista oameni. Acolo sus sunt doar eu intre cer si pamant. Se numeste libertate !!! 🙂
si eu am prins cateva rasarituri de exceptie… admirate prin fereastra avionului… de obicei cand vins pre ro… ca plec seara si calatoresc intampinanad lumina…
acolo sus… este mai aproape de dumnezeu…
libertatea ar trebui sa fie pretutindeni…
Scuze, dar trebuie să spun asta...
Materialele postate pe acest blog imi apartin in totalitate (exceptie comentariile vizitatorilor mei... carora le multumesc) si se află sub protecţia Legii Dreptului de Autor. Preluarea lor (chiar şi sub formă de fragmente) fără acordul meu scris nu ar fi o idee prea bună...
Va multumesc anticipat pentru intelegere...
http://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/3.0/us/
Oovi's Weblog 
Frumoase pozele tale, imi place sa fac poze din avion.
mercic dulcic…
ma bucur mult sa stiu…
si eu adore zborul cu avionul… si mereu caut locul de la fereastra…
calatoresti des? unde de obicei?
Cand plec in vacanta, ori intr-o excursie
da…
ca si mine…
adica… nu calatoresc in interes de serviciu…
sa ai saptamana frumoasa… asa iti doresc…
Multumesc,la fel iti doresc si eu.
placerea intotdeauna de partea mea…
saptamana a inceput bine… desi… lunea dupa vacanta… este mai lunga decat oricare alta zi…
la tine?
La mine toate zilele sunt la fel de lungi 🙂 O zi placuta.
la mine nu…
asta e…
chiar a inceput sa se micsoreze continuu ziua…
… da, si la noi :))
aha…
deci nici la tine nu sunt zilele la fel de lungi…
:P)
…asa se pare 🙂
e superb asa…
duminica minunata iti doresc…
Drum bun! Drum bun!
mercic dulcic…
Asta este !
Zborul cu avionul, îmi place sa am loc pe aripa .Frumoase poze .😊
esti mai in siguranta pe aripa?
pentru mine… fereastra aconteaza… imi place mult sa privesc pe fereastra…
mercic dulcic…
Haaaa !!!
Nu stiu cum se face da mereu am loc pe aripa, langa hublou. Imi place cand avionul se inclina. Am renuntat sa mai fac poze. Cand vezi rasaritul sau apusul din avion, cand parasesti un continent, cand treci peste un ocean, cand avionul se ridica de la sol…pasesti intr-un univers magic. Uit ca mai exista oameni. Acolo sus sunt doar eu intre cer si pamant. Se numeste libertate !!! 🙂
si eu am prins cateva rasarituri de exceptie… admirate prin fereastra avionului… de obicei cand vins pre ro… ca plec seara si calatoresc intampinanad lumina…
acolo sus… este mai aproape de dumnezeu…
libertatea ar trebui sa fie pretutindeni…
Este pretutindeni. Doar că acolo eu o simt diferit.
sigur…
inteleg exact ce spui tu…