world trade center, ground zero

am revazut locul de trista amintire…

imi erau asa de dragi turnurile care nu maisunt…

se inalta o cladire imensa… magnifica… dar dorul de cele ce au fost imi ramane persistent…

nu de mult, s-a deschis muzeul… inca nu l-am vizitat… si nici nu stiu daca il voi vizita curand… insa abia astept sa se dea in folosinta noua cladire… se astepata evenimentul candva anul acesta… si sigur voi merge pe terasa… de unde sa admir orizontul ca de pe gemenii de alta data…

iata cum arata acum locul…

IMG_8639 IMG_8641 IMG_8648 IMG_8638 IMG_8628 IMG_8630

Despre ovi

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...
Acest articol a fost publicat în adevaruri de ieri si de maine. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la world trade center, ground zero

  1. da, trist..si emotionant..
    si cand te gandesti ca sunt crime facute in numele dreptatii..si a adevarului. iar altii vehiculeaza ca in numele lui Dzeu..

  2. gaby zice:

    Din pacate se intampla si astfel de tragedii…lumea a fost zguduita de acele evenimente…te uitai si nu-ti venea sa crezi ca se poate intampla asta in USA…
    Cine stia turnurile le va pastra mereu in amintire probabil…prezentul, insa… incet, incet estompeaza trecutul…in toate de altfel….tu ce zici?

    • ovi zice:

      pacat ca sunt distruse nu daor caldiri ci si suflete… eu am fost pe tersa de mai mutl de zece ori… era o splendoare…
      timpul estompeaza… asa este… el actioneaza si la rau si la bine…
      zicea poetul… „…ca si uitare-ai scrisa-n legile omenesti…”

      • Gaby zice:

        Sufletul, oricat de …mult ar suferi. ,va rezista….e croit asa…sa lupte, indiferent de situatie…de imprejurari….se va adapta…..asa ar trebui sa fie cu oricare….
        Totul tine de …obisnuinta…. si arhitectura cladirilor, dar si cea a ….sufletelor…
        Cat despre uitare…..uneori o vrei aproape, ca o binecuvantare…..dar…

        • ovi zice:

          mda… poate…
          in ce ma priveste… cred ca sufletul nu rezista la infinit… ci, infinit mai putin decat atat…
          obisnuita are rolul ei in adaptarea noastra… dar rolul deteminant il vad in educatie, in vointa, pentru ca acestea determina obisnuinta…
          binecuvantarea uitarii… este minunata… vezi… de aia nu tin minte cat costa o paine… abia daca imi amintesc vag pretul la benzina…
          sa ai duminica minunata… asa iti doresc…

  3. Pingback: Într-un suflet de copil… | Poteci de dor

  4. Nice zice:

    Ne-a socat, impresionat si emotionat pe noi, cei care traim atat de departe de locul tragediei, daramite pe tine care spui ca vizitai des zona. A durat destul de mult noua constructie, nu?
    Ce inaltime ametitoare, mie mi-e greu uneori sa ma uit in jos de la mine, de la etajul 9. :))

    • ovi zice:

      nu cred ca a durat mult constructie… nu-mi amintesc exact cand a inceput… dar nu de foarte mult timp…
      a durat mult pana au inceput sa construiasca…
      abia astep sa pot merge pe terasa noii cladiri…

  5. deea zice:

    trist intr-adevar…arata bine totusi, desi nu egaleaza turnurile gemene….mereu doi e mai frumos decat unu…

    • ovi zice:

      mereu doi… mereu este mai frumos si mai bine… asta e foste sigur…
      este mai moderna constructia… dar tot mai mult imi placeau turnurile… parca faceu parte din mine… acesta… parca este straina… sper sa ma obisnuiesc cu ea…

  6. Maria zice:

    sufletele celor ce s-au dus vor dainui in locurile astea…

    • ovi zice:

      eu care nu cred in reancarnare si stafii… pot spune ca, cei care s-au dus atunci… au ramas in amintirea nostra… si numele lor sunt sapate adanc in metaulul aducerii aminte… (in a patra poza… se zareste putin din inscriptie… deci… exact pe locul fostelor turnuri… sunt acum doua cascade de marimea lor… si pe margine… este bordura aceea… unde sunt inscritionate numele fiecaruia din cei ce au fost… un vecin de-al meu… locuia vis a vis… a adus si el jertfa suprema… si numele lui este trecut acum si ca a doua denumirea astrazii unde locueisc)

  7. Ileana zice:

    Am venit la voi cu mult drag special ca sa va trasmit multa sanatate fericire si multa iubire.Va doresc o seara magica si un somn linistit si binecuvantat.


  8. yousef59 zice:

    Da,tare trist…mii de morţi,o tragedie din istoria SU
    dar şi cladiri care se inalta cutezatoare spre cer
    http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/Europa/Time-lapse+One+World+Trade+Center+New+York

    • ovi zice:

      da… inca imi staruie in amintire comportamentul straniu parca, al oamenilor obisnuiti, pe strada, in perioada acea…
      as da in schimb, cladirea noua de acum, pentru turnurile de dinainte… desi, sunt convins ca noua constructie este net superioara tehnologic, comparativ cu ce a fost…

  9. vio zice:

    emotionat si tris…cand ma gandesc cate persoane au pierit…in acele minute….acum….cand scriu…am in fata ochilor imaginea de la tv…cum se prabuseau cele 2 turnuri….

    • ovi zice:

      este dificil de uitat acea imagine… imposibil chiar…
      ea imi stauie in memorie la fel ca si zgomotul facut de apele inundand casa parinteasca, atunci cand aveam doar 6 ani…

  10. Pingback: Între întrebare şi răspuns… o viaţă | Poteci de dor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s