Christos a inviat.

Exista cereri care nu pot fi implinite, prin simplul motiv ca, poate din ignoranta, sunt formulate gresit.

Una dintre acestea, este cererea rostita de oamenii care erau in preajma crucii, unde Isus Hristos era rastignit. Ei ii cereau: “ Daca esti Tu, Fiul lui Dumenzeu, pogoara-te de pe cruce. Mantuieste-te pe tine insuti si mantuieste-ne si pe noi”

Putea Isus sa se coboare de pe cruce? Evident ca da. El era Fiul lui Dumezeu, care avea toata puterea in cer si pe pamant. Facuse minuni si mai mari decat ar fi fost aceasta. Chiar inviase din morti.

Putea Isus sa mantuiasca pe cei ce rosteau aceasta cerere? Evident. Asta a si facut prin toata viata lui ca om, prin moartea Sa.  Scopul intruparii Lui a fost si ramane chiar oferirea mantuirii neamului omenesc. Dovada este si promisiunea facuta chiar in ziua aceea, chiar in timp ce era rastignit, talharului atarnat pe crucea alaturata. Atunci cand nimeni altul nu mai credea in El ca mantuitor, Isus ofera asigurarea unui talhar, singurul care atunci a cerut acesta, ca, va fi mantuit si ca va fi cu Isus in imparatia Lui.

Era insa ceva, ce nu putea sa faca Isus si nu a facut. Nu putea sa combine coborarea Sa de pe cruce, si mantuirea, pentru ca doar prin moartea Sa, mantuirea era posibila. Daca S-ar fi coborat de pe cruce, atunci mantuirea nu ar mai fi fost posibila. Cererea oamenilor era formulata in nestiinta de cauza.

Acum, in moment de aducere aminte, gandu-mi de multumire se indrepata spre El, apreciind ca a ramas pe cruce pana la moarte, ca s-a odihnit in mormant, si apoi a inviat, infrangand pentru eternitate pretentia mortii vesnice. Prin aceasta, eu am posibilitatea sa aleg ramanerea-mi langa El. Exista acum posibilitatea refacerii legaturilor, relatiilor, dintre mine si El, relatii care prin alegerea lui Adam, au fost compromise.

Aceasta si numai acesta, mi se pare esenta sarbatorii pastelui.

Hristos a inviat.