Mai demult, aici: https://oovi.wordpress.com/2011/10/24/reglajele-fine-ale-universului-sau…-constantele-lui…/ scriam despre fortele din univers, dorind sa reliefez mai degraba, reglajul lor, mentinerea lor in niste raporturi foarte precise.
Nu voi relua postul, doar voi mentiona ca, dincolo de aceste legi, in spatele lor, este Cineva care a conceput totul, in asa fel incat noua, oamenilor, sa ne fie bine.
Ca sa se pastreze totul in echilibru, cu inteligenta infininta, cu o forta de neimaginat si o precizie eterna, universul a fost conceput, creat, si acum isi urmaza cursul intocmai proiectului initial.
Noi oamenii, doar mai intelegem cate ceva, apoi consideram ca este doar normal sa fie asa, de cele mai multe ori ignorand Creatorul universului, consideram ca totul ni se cuvine…
Credinta, poate ramane foarte linistita in raporturile ei cu stiinta. Cand Einstein a vizitat pe cardinalul Faulhabert, l-a intrebat: “Ce ati face, daca matematica ar dovedi credinta dumenavoastra, ca fiind falsa?” Cardinalul a replica: “As astepta ziua cand matematicienii ar descoperi erorile din calculele lor.”
Niciodata nu am perceput cele doua domenii, stiinta si religia, ca fiind in contradictie, ci mai degraba impreuna aducandu-si aportul pentru fericirea temporara si vesnica a omului. Nu am considerat ca una este mai importanta decat alata… ci ca in amandoua sunt necunoscute si intrebari fara rapsuns si ca in amandoua avem nevoie de credinta ca sa acceptam ce nu putem proba sau intelege…
Cred ca, urmatorul post va fi ultimul din seria asta.
Nu am scris ca sa conving pe nimeni… ci mai mult in dorinta de a-mi pune oridine in gandire, in am-mi reamnti parametrii mei de credinta, care pot fi diferiti de ai tai… iar asta nu face decat ca dialogul dintre noi sa fie si mai frumos… pentru ca in loc sa ne contrazicem, respectos ne completam.
Ce fain schimbul de replici dintre cei doi…cred ca ar trebui sa se sublinieze mai des si chiar sa se demonstreze mai clar ca stiinta si credinta se sustin, se completeaza, se intrepatrund, nicidecum una nu o desfiinteaza pe cealalta…
Si da, credem ca ni se cuvine totul…ba chiar parca distrugem tot ce mai e inca bun, si aici ma refer in special la natura…
asa cred si eu ca ar trebui…
poate voi face o mica serie de… religie si stiinta… asemanari si domenii de actiune pentru fiecare…
natura distrusa… mereu se rasfrange asupra noastra…