De ce cred in existenta lui Dumnezeu -14

Traim intr-o lume unde exista o interferenta, o intrepatrundere, intre toate cele existente.

Deunazi, priveam diferite variante ale piramidei lui Abraham Maslow. Cuvantul cel mai des scris acolo este, “nevoie” si apoi in dreptul fiecarei nevoi, este o rezolvare prin satisfacerea ei intr-un anume fel. Deci, o data cu nevoia, exista corespoundent de implinire a ei. (acum, nu intra in discutie, faptul ca, de multe ori, multi dintre noi, nu ne permintem sa accesam acest corespondent. Ideia este ca el, exista.)

Altfel privind… ne-am nascut cu plamni, si exista aer pe care sa-l respiram. Astfel exista in afara noastra o realitate care sa corespunda plamnilor. Ne-am nascut cu foame, si exista laptele matern. Apoi necesitatea noastra se schimba in domeniu alimentar, dar exista o realitate pe pamant, care satsface acesta necesitate a noastra. Ne este sete, si gasim apa care satura. (Despre apa, ar trebui un post separat, pentru ca este prea mult de admirat si analizat la ea.)

Daca asta este situatia in ce priveste trupul nostru, prin analogie si pentru suflet este la fel.

In om este sadita nevoia existentei unui Dumnezeu care sa protejeze si sa asigure un echilibru moral.

Ar fi foarte ciudat sa gasesti un corespondent pentru toate celelalte nevoi, doar pentru asta, sa nu existe nimic.

Foamea omului dupa fericire, capacitate inascuta in el, de a visa la ea, depaseste cu mult cele mai minunate clipe ale unei existente bazate pe intamplari.

Visul, (ca si dorinta) presupune o implinire a lui, cel putin la nivel de posibilitate, daca nu si faptic.

In locul tainic, unde toate sperantele noastre de  bine si fericire isi gasesc urzirea, acolo, il gasesc pe Dumezeu, pentru ca doar El poate sa implineasca nevoile mele sufletesti.

Daca Dumnezeu nu ar exista, atunci linia de despartire intre bine si rau, ar fi atat de fragila, incat pilonii societatii s-ar prabusi zgomotos. Ei se pot prabusi chiar si in conditiile ignorarii existentei lui Dumnezeu, dar asta este o alta tema de discutie.

Personal, il descopar pe Dumezeu, acolo unde nevoile mele, gaseste in afara mea, o forma de implinire, de satisfacere.

Reclame

Despre ovi

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...
Acest articol a fost publicat în De ce cred in existenta lui Dumnezeu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la De ce cred in existenta lui Dumnezeu -14

  1. deea zice:

    Am studiat in facultate piramida lui maslow si mai multe legate de idea de nevoie…ce as adauga eu ar fi faptul ca, el mai spunea acolo ca odată ce am atins un anumit nivel de satisfacere al nevoilor noastre, trecem la altul… şi tot aşa până spre perfecţiune…as inlocui cuvantul perfectiune cu „desavarsire” …aceste nevoi, parcurse pot descrie un process progresiv prin care omul nu doar se satisface dar se si slefuieste…

  2. ovi zice:

    da… imi place ideia… slefuire… spre desavarsire… asta vorbind spiritual.. pentru ca fizic… ne degradam pana la moarte si chiar dupa… pana la disparitie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s