Pentru ca era ziua pregatirilor, si urma ziua sabatului, religiosii vremii de atunci, care abia condamnasera un nevinovat, zoreau cu activitatile, ca nu cumva sa apuna soarele si ei sa nu fi termint coborarea trupului de pe cruce si prin asta, sa-si incalce regulile , sa nesocoteasca sabatul.
Ignorau ca, perdeaua dinlauntrul templui se rupsese singura, de sus si pana jos, atunci cand Isus a murit, ignorau ca in seara aceea, mielul de jertfa, parca sesizand momentul istoric, ezitarea preotului, printr-o zmucitura a scapt din mainile lui si nu a mai fost adusa jertfa… pentru ca, de fapt, adevarata jertfa, spre care tintise atatea ritualuri, abia fusese consumata.
Ingrijorati de evenimente, amintindu-si ca Isus spusese ca va invia, au cerut la romani o paza pentru locul unde fusese depus, si mormantul a fost sigilat.
A urmat un sabat in care din plin se simtea tensiunea intinsa la maxim. Se zvonise chiar, ca niste mormite ar fi fost deschise singure si acum zaceau goale… cutremurul si intunericul din ziua precedenta… gloatele parca abatute… ucenicii chiar erau adunati, incuiati intr-o casa, de teama iudeilor. Trist sabat.
In prima zi a saptamanii… inca de dimineata, nici nu se luminase bine, femeile au mers la mormant. Doreau sa aibe grija de trupul lui Isus. Se gandeau cu tristete pe drum, ca nu au putere si… cine le va da piatra de la usa maormantului, la o parte… dar… mirare mare… mormantul era deschis, si trupul lui Isus nu mai era inlauntru. Moramntul era gol.
Inspaimntate au facut cale intoarsa. Doar Maria a mai intarizat si zarid pe cineva, crezand ca este omul care ingijeste de cimitir, a mers si l-a intrebat, unde a pus trupul lui Isus. Si acum… mare, enorma, colosala, surpriza… nu era gradinarul… era chiar El, Isus… era viu… i-a vorbit si a rugat-o sa mearga sa le spuna celorlati, ca inviase.
Greu de descris bucuria ei. Neinteleasa necredinta ucenicilor la auzirea stirii despre inviere. Nu le spusese El, inca dinainta mortii, ca dupa trei zile va invia??
De prisos parca, sa mai spun despre, marturisirea ostasilor romani, care pazise mormantul, si apoi au raportat evenimentul, mai marilor cetatii, care le-au dat bani, sa spuna ca, ucenii Lui, il furasera pe cand ei, ostasii, dormeau. Pai… daca au dormit, de unde stiau ca a fost furat? De ce nu au fost condamanti la moarte, pentru ca au dormit in post? Nu asta era pedepasa, pentru neveghere, la romani?
Isus a inviat, pentru ca el era si este viata, pentru ca El este si ramane, vesnic. Prin moartea Lui, el ne daruieste viata si nou, imparte cu noi, vesnicia Lui. Religia crestina, are in esenta ei, existenta unui mormant gol.
Adevarat a inviat.
Oovi's Weblog 