ajun de paste – considerente personale – ( I ) – geneza

Ajun de paste…

Sigur ca da… pare o poveste, aceasta relatare a mea… da… dar… este o poveste adevarata… si chiar daca nu vrem sa o recunoastem acum deschis, in anumite momente, inima si sufletul, o percep adevarata si asta, ne face sa ne raportam la ea ca atare.

Totul isi are originea in eternitate, acolo unde, nu este inceput si sfarsit, pentru ca timpul este facut doar ca sa masoarea trecerea noatra, fara insa a putea cuprinde vesnicia.

Dumenzeu, ca sa desavarseasca frumusetea si sa dea sens noii planete de curand creata, l-a facut pe om.

Evident, El, Dumnezeu,  stia  de existenta unui dezacord in univers, stia foarte bine ca, de ceva timp, o creatura in mandria ei dusa dincolo de normal, a dorit sa fie mai mult decat atat si s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu… astfel ca raul a devenit o prezenta neascunsa. Exista atunci eventualitatea ca omul sa fie expus raului. Doua erau varintele posibile… sa  accepte replierea lui langa rau, astfel rupand relatia sa, cu Creatorul… sau, sa ramana in relatie cu Dumnezeu, respingand raul.

Pentru aceasta eventualitate, Dumenzeu, a conceput un plan, care sa fie pus in aplicare, in cazul in care omul, ar fi ales sa se indeparteze de Creator.

Si omul, asa a ales.

Ziua aceea, incepuse la fel ca toate celelate pentru Eva… dar, la un moment dat, apropiindu-se de pomul despre care Dumezeu ii spusese,  sa nu manance, a fost ademenita si a mancat din rodul lui. A oferit apoi si lui Adam…  Astfel, alegerea omului a fost facuta si pacatul a patruns pe planeta pamant. Omul a devenit tributar mortii… dar, in acelasi timp, planul de reabilitare, care fusese intocmit mai inainte de intemeierea lumii noastre, a inceput sa fie aplicat.  Si in ziua aceia,  pentru prima data, a fost ucis un animal, sangele lui s-a scurs in pamant, din piele s-au facut haine… moartea a inceput sa isi arate partea urata, hada, necunoscuta, pana atunci.

Planul acesta, altfel descris, insemna ca omului i s-a oferit ocazia sa mai aleaga inca o data, i sa  mai dat o sansa, ca sa doreasca refacerea relatiei dintre el si Creatorul lui, prin parere de rau pentru neascultare si prin trairea vietii, in mod frumos, in iubire si realtionare cu Dumnezeu.

Despre ovi

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...
Acest articol a fost publicat în un nou inceput. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la ajun de paste – considerente personale – ( I ) – geneza

  1. sincer no comment..personal ma cam revolt in fata „neascultarii”. din moment ce i a dat liber arbitru..ce a contat ce a ales!? sau a contat ca a ales altfel decat a poruncit el!?

    • ovi zice:

      inteleg foarte bine ce spui tu… si sunt de acord… desi… de multe ori ma dovedesc nascultator, in domnii f exacte… cum ar fi de ex… viteaza limita de sofat…
      sigur ca da… mereu conteaza ce alegem… pentru ca urmarile sunt pe masura alegerii si inevitabile…
      uite cum vad eu… cu problema de ascultare…
      mama, pregateste mancarea pe focul de la vatra… si copilu-i neastamparat tot alegand de colo pana colo… mama ii tot spune, sa nu cumva sa atinga vatra… ca se va arde… copilul nu prea stie ce este asta… nu a ajuns la capacitatea de cunoastere care sa-i permita intelegerea cu privire al temperaturile inalte… si pana la urma… atinge… incepe sa urle… sare mama sa-i aline durere… il doftotoriceste…
      a contat alegerea copilului??? a contat ca nu a ales cum a poruncit mama???
      eu zic… a contat… si inca foarte mult… si pentru copil si pentru mama…

  2. deea zice:

    Tu spui, ” planul de reabilitare, care fusese intocmit mai inainte de intemeierea lumii noastre”, asta înseamnă ca planul a fost întocmit inainte de crearea omului? La ce te referi cand spui lumea noastră?

    Din păcate omul a ales si a ales greșit, parca de prea multe ori omul alege greșit…si totuși, chemarea spre indreptare, tot de la El vine…

    Ador povestile si imi place ca cred ca toate au final fericit!

    • ovi zice:

      cred ca neascultarea, rebeliunea, a inceput inainte de a fi omul creat… iar planul de reabilitare a fost intocmit inainte de facerea omului… avand in vedere libertatea omului de alegere… posibilitatea ca el sa asculte sau sa nu asculte de dumnezeu…
      omul avea sa decida, daca planul va fi pus in functiune sau nu va fi pus in functiune…
      cred ca finalul povestilor depinde de fiecare din noi, functie de cum ne raportam la enunt…

  3. Incepand cu crestinismul, Ziua Mamei a inceput sa fie sarbatorita in multe tari de pe glob, unele in zile diferite, altele in aceeasi zi cu Statele Unite, precum Italia, Belgia, Danemarca, Finlanda, Australia si Turcia.

    • ovi zice:

      Geraldo… bine ai venit pe aici… te mai astept…
      asa este…
      imi place sa serbez ziua mamei… si chiar as face asta mult mai des si chiar o fac, in fiecare luna… saptamana… zi… dar, intr-o alta forma decat de ziua mamei trecuta in calendar de societate…
      ar fi pacat sa nu respectam mamele…

  4. Hapi zice:

    O poveste frumoase ca multe altele din multimea de variante pe care le avem din pacate in multimea de biblii…..
    Sunt ortodoxa, , stii asta, spun doar ca sa nu crezi c.am luat-o pe aratura (si) cu religia

    • ovi zice:

      nu stiam ca tu te ocupi si cu agricultura… parca altul era domeniul tau de activitate… daca am retinut bine, tu te indeletincesti cel mai mult, cu plimbarile… si prin tarile arabe… deci… nu… deloc pe aratura…
      ce m-as bucura sa ma pot plimba si eu mai mult…
      respect orice religie… ortodoxa, catolica, protestanta… cred ca toate se intalnesc undeva, pe ceva comun si anume… tocmai pastele, chiar daca este serbat la date diferite si in forme diferite…
      cred ca ce conteaza… este, nu neaprat religia… ci relatia, felul cum ne raportam personal la dumnezeire…

  5. Hapi zice:

    Ba da Ovi, m-am ocupat si cu agricultura, am avut angajati care-au sadit si au cules ce le-am spus eu
    Si nu intotdeauna am avut roade- ca in orice domeniu.
    Nu-i nimic rusinos in asta chiar daca s-ar fi dorit putin malitios comentariul tau:)

    Iar faptul ca tu presupui – de la o metafora- ca ma indeletnicesc cu plimbarile -imi face cinste, nu alta 🙂 E adevarat, nimic nu ma face mai fericita decat incursiunile mele in lumea araba .

    • ovi zice:

      aaaaa…
      sigur ca nu e nimic rau sau rusinos cu agricultura… nu imi doresc sa se intelaga asa ceva…
      doar ca… mi se pare cea mai grea munca… dar asta este alta poveste…
      si da… plimbarile imi plac… si este o cinste pentru oricine poate sa se plimbe, cat mai mult…
      nu stiu cum este in lumea araba… nu am fost niciodata… am auzit ca in emirate este superb…
      eu imi petrec prea mult timp cu plimbarile in romania… si nu le regeret… pentru ca prin ele fericesc in primul rand parintii, apoi rudele apropiate… si sigur… pe mine insumi…

Lasă un răspuns la deea Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s