din emailurile zilei… era o vreme, in tara asta… de Marin Sorescu

Era o vreme când singurele sirene pe care le auzeam erau cele de
dimineaţa şi de la ora 15 când la Electro sau Oltcit  se anunţa
începutul sau sfârşitul unei zile de muncă.
Era o vreme în ţara asta când cine termena liceul si intra la
facultate era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect, „domnul
inginer sau domnul profesor, sau domnul avocat. Când unul dintre ei,
la cam 10-15 ani de activitate îşi dădea şi lua (dacă îl lua)
doctoratul tot oraşul  se uita la el ca la Dumnezeu.
Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai o maşină pe stradă ştiai că
cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere sau este vreun boss de
la partid. Mai târziu  au apărut şi norocoşii câştigători  la cecuri
sau loz în plic, dar îi puteai număra pe degetele la o mână într-un
judeţ. Şi mai era o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau
alimentaţia publică.
Era o vreme în ţara asta  când dacă vedeai pe cineva pe stradă între 8
şi 16, te gândeai că este în concediu, libere, sau e bolnav săracu om
şi merge la doctor.
Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai un poliţist pe stradă
mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau daca voiai să te plângi
de ceva, erai ascultat. Era o vreme în ţara asta când dacă ajungeai la
spital cu cineva şi trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare
la asistente sau cu o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, şi le
mascai neîndemânatic -ca toată lumea – în ziar, sub haină convins că
nu ştie nimeni ce e  umflătura aia, de la piept. Când te întorceai
fericit că nu te-a prins nimeni şi te întâlneai cu altul umflat în
piept te uitai superior şi zeflemitor la el gândind „ia uite şi la
fraierul ăla, merge cu sticla ascunsă la piept are impresia că eu nu
ştiu că o duce lu dom doctor. !” Era o vreme în ţara asta când la
şcoală, copiii mergeau în uniformă şi cum vedeai unul pe stradă în
timpul orelor ştiai că „este unul din ăia de chiulesc sau nu le place
şcoala” şi te uitai
atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de fabrică.
Şi ce bătaie lua acasă dacă afla tacso că  a chiulit.
Era o vreme în ţara asta când abia aşteptai să intri în câmpul muncii,
să te angajezi undeva, să îţi faci raport pentru locuinţă şi să
aştepţi cu înfrigurare, dar temei, să ţi se repartizeze una, ca să te
poţi însura, să te aşezi şi tu la casa ta, să îţi întemeiezi o
familie. Dacă nu aveai, nu prea îţi ardea de însurătoare, că nu se
uita nimeni la tine fără serviciu şi fără casă, că nu erai de viitor.
Era o vreme în ţara asta când băieţi deştepţi erau consideraţi cei
care ştiau carte, dar să o citească, nu să o joace, făceau o facultate
şi terminau primii. La ei se uita lumea cu admiraţie: „ăsta  e a lu
Ilie de la sculărie. A terminat primul facultatea, l-au luat ăia la
Bucureşti. Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e dăştept”
Era o vreme în ţara asta când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe
stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc,
să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu
la Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau ţi-a luat copilul
la liceu, sau să îl inviţi peste o lună la ziua ta sau nunta
copilului.
Era o vreme în ţara asta când veneai de la serviciu, băgai repede o
ciorbă caldă în tine şi ieşeai în faţa blocului „la una mică cu
băieţii”. Una mică putea fi o minge, o ţâgară, o tablă, o bere, o
şuetă, după priceperile fiecăruia, dar nu era unu să nu facă „una
mică” cu prietenii.
Era o vreme în ţara asta când mergeai liniştit pe stradă, nu îţi era
teamă că te opreşte careva să te întrebe cât e ceasul sau de ce nu ai
moţ la bască.
Era o vreme când lumea întorcea capul după militarii care  treceau
cântând sau în pas de defilare de la instrucţie, acolo unde aceştia
erau nevoiţi să treacă prin oraş şi auzeai pe câte cineva spunând cu
mândrie”uite mamă, trece armata”.

Astăzi din două în două ore se aud sirenele celor de la ambulanţă, de
la smurd, sau de la pompieri care anunţă  începutul unei nenorociri
sau sfârşitul unei  vieţi sau destin.
Astăzi, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat
lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a
devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri şi se adună
puştoaice pentru „o linie”.
Astăzi nu mai poţi merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de maşini
staţionate şi şoferi grăbiţi.
Astăzi străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la
serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu fără plată.
Astăzi când vezi un poliţist pe stradă te uiţi speriat să vezi pe cine
urmăreşte sau îl ocoleşti să nu îţi dea vre-o amendă aşa, pentru că
l-ai deranjat când te-ai uitat la el. De regulă unde e gâtuit
traficul, vei găsi un poliţist în intersecţie, „fluidizând
circulaţia”.
Astăzi când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină.
Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua trebuie să
dai cu plicul.  Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat toată lumea
intră cu sacoşe burduşite. Nu se mai uită nimeni chiorâş, toţi
paznicii ştiu că ai acolo feşe, vată, antibiotice, cearceafuri,
dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasmă
pentru operaţie.
Astăzi când vezi copii de şcoală, te întrebi dacă merg la şcoală sau
la discotecă, ţinuta este aceeaşi, machiajul la fel de strident,
rucsacul din spate are un caiet şi  laptopul, ipodul, ifonul, sau
tableta.
Astăzi tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să îşi întemeieze o
familie, doar de bani de la babaci şi îşi întemeiază câte o familie pe
săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu. Fetele abia
aşteaptă să fie neveste sau nevestite la câte cineva, cine nu are câte
un „ma man”  este ori urâtă cu crengi ori „tută”.
Astăzi băieţi deştepţi sunt cei fără carte, care reuşesc să „se
învârtă” sau sunt  „băieţi de băieţi deştepti” care obţin bani uşor
din „afaceri” cu fraierii. Cu cât păcăleşti sau furi mai mult, cu atât
eşti mai deşţept.
Astăzi când te întâlneşti cu un cunoscut pe stradă, îl ocoleşti ca să
nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îţi ceară bani cu împrumut, să
nu te invite la o nuntă.
Astăzi oamenii nu se mai întâlnesc în faţa blocului, le e ruşine să se
întâlnească şi la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e
nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii
vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai
sunt în gunoi. Cel mai mult oamenii stau ascunşi în casă sau pleacă
„la ţară” de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitaţi
nepoftiţi. Nimeni nu mai zâmbeşte toată lumea circulă cu capul în jos
de ai zice că toţi au pierdut câte un galben şi îl caută disperaţi. Te
mir că nu se dau cap în cap.
Astăzi ieşi din bloc şi după doi paşi apare unul cu un cuţit sau un
pistol ţi-l pune la gât şi te întreabă de ce te-ai însurat  cu
nevastă-ta, nu ştiai că era prietena lui?
Astăzi când lumea aude de armată întoarce capul pentru că „ăştia au
tras în noi în 89” şi acum „au pensii nesimţite”.
Oare ce va fi mâine  ? Va mai fi ţara asta ?

Despre ovi

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...
Acest articol a fost publicat în adevaruri de ieri si de maine. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la din emailurile zilei… era o vreme, in tara asta… de Marin Sorescu

  1. concluzii ce nu prea pun in valoare rasa umana..din pacate…
    dar din fericire..cred ca avem nevoie de niste lectii .sa invatam ca pierderea echilibrului va duce la ruinarea noastra..daca nu initiem o schimbare..majora..

  2. Nice zice:

    Fiecare perioada are parti bune si rele. Societatea romanesca actuala este inca in haos. Dar acest haos vine oarecum firesc dupa strictetea din comunism. Din pacate am inteles total gresit libertatea, democratia. Sper inca sa fie o etapa de tranzitie… Desi se prelungeste enervant de mult.

    • ovi zice:

      tranzitie… m-as bucura sa fie asa…
      imi amintesc de perioada cand eram licean… profesorul de economie politica… zice ca este (atunci) vremea unei generatii de scrificiu… ca apoi sa se traiasca superb de bine… (si era in perioada cand se cumpara cascaval doar cu suta de grame… pentru ca stiai sigur ca maine poti cumpara iarasi… nu era criza)
      apoi am terminat cu scoala… si am vazut ca de fapt… eu eram generatie de sacrificiu… mai ales ca a inceput criza… cartela de ulei… de paine…
      apoi a venit revolutia… iarasi sacrificiu…
      tu ai zis mai bland… perioada de tranzitie… eu am numit generatie de sacrificiu… in amintirea profesorului meu… pe care il apreciam enorm… dar nu la stiinte politice… cu la limba romana… care de altfele ra specialtiatea lui…
      haosul de acum, din romania si nu numai… in perceptia mea… si imi doresc, din toata inima, sa ma insel… este ca un tavaluc nimicitor care antreneaza in dezastrul lui suflete neputincioase si nevinovate… doar ca sa aduca un alt haos… si apoi inca unul… pentru ca mai marilor din politica si conducere, asta el cade foarte bine…
      in haos… ca si in criza… marea majoritate sufera… iar o minoritate prospera in ritm alert…
      pacat ca este asa…

  3. INA HELGIU zice:

    Tara exista si va exista,ca toate celalalte,dintotdeauna.
    Cat despre „schimbarea majora”,imi amintesc de 1989,
    tot o schimbare majora a fost,ne-am lasat manipulati,rezultatul
    fiind acesta.Ce va fi maine?,alte generatii de sacrificiu.

    • ovi zice:

      asa este… ai mare dreptate…
      dar mult mi-as mai dori sa fie o schimabre majora… cum zici tu… in bine… sa dispara cel putin teama zilei de maine… din punct de vedere al stabilitatii economice si politice…

  4. vio zice:

    este o perioada de tranzitie .in romania.care se prelungeste mai mult decat este necesara….care nu aduce decat haos……care a reusit sa distrug si valorile ridicate in perioada….”era o vreme”….necazul este ca se creeaza alte valori ….dar putine ..pe langa ce se distruge…..

    • ovi zice:

      da… inteleg f bine ce zici tu… si sunt de acord…
      ce ma doare pe mine este ca… omul de rand… nu a progresat intelectual… cultura este luata in ras… iar la tv se promoveaza mult mai mult nonculturile…
      ma doare ca omul de pe strada… este mai nepoliticos, decat in perioada cand locuiam in romania…
      in acelasi timp… am citit ca romania a avut cele mai multe inventii la salonul de invetii… si asta ma face sa imi bata inima mai cu putere… desi apoi… am vazut ca s-a taiat din banii alocati pentru cercetare la nivel de tara…
      oricum… meadaliatii romani la diverse olimpiade internationale… aduc mare mandrie tarii… pacat ca la randul ei, tara nu le poate oferi ce merita, ca sa ii determine sa continue viata acasa…

  5. Alba L. Mcmahon zice:

    Era o vreme în ţara asta când veneai de la serviciu, băgai repede o ciorbă caldă în tine şi ieşeai în faţa blocului „la una mică cu băieţii”. Una mică putea fi o minge, o ţâgară, o tablă, o bere, o şuetă, după priceperile fiecăruia, dar nu era unu să nu facă „una mică” cu prietenii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s