daca i-ai fi vazut in miscare… ai fi sesizat cata bucuria aveau de prezenta noastra… cum alergau inaintea nostra si faceau tumbe…
nu stiu cum sa pun video aici… de fapt… multe nu stiu…
ce pusca mea… cum ai petrecut anul nou?? la multi ani iti doresc…
V-au recunoscut imediat si s-au bucurat sa va vada, asa-i? Ce minunate sunt aceste animalute. 😀 🙂 Ovi, eu iubesc animalele de mici dimensiuni, in special cainii. Si ratele. Cele mandarine sunt preferatele mele.
Iar acesti micuti sunt tare dragalasi! 🙂 V-ati jucat cu ei?
doar unul m-a recunoscut… si i-a spus la ureche si celuilat cine sunt… si ce caut pe acolo…
pentru ca in vara cand am fost acolo… doar unul exista… care a dat nastere celuilalt… deh… poveste delicata…
nu stiu daca noi ne-am jucat cu ei… sau mai mult ei cu noi…
bucuria lor insa… este extraordinara… mi-a amintit de Dale Carnegie… care spune in scrierile sale ca… daca si noi ne-am bucura cum se bucura un catelus, de prezenta omului… am avea un succes extraordiar in viata…
Nu stiu unde, in ce sat,
Un ovrei mergand cu marfa
Intr-o curte a intrat.
Si cum intra el pe poarta
Cu bagajul la spinare,
Hop, ii sare inainte
Un dulau urat si mare.
„Ce sa fac acum? se-ntreaba
Bietul Itic suparat.
Daca strig sa vie omul,
Pan’ sa vie m-a mancat!
Daca plec pe poarta iara,
As pleca eu bucuros,
Dar dulaul e in stare
Sa m-apuce pe din dos…
Nici incolo, nici incoace,
Eu mai bine stau pe loc;
Si-am sa-l iau cu vorba buna,
Chiar asa sa am noroc!“
Moi Grivei, zic zou, asculta,
De cand umblu eu pe jos
N-am vazut in toata lumea
Un catel asa frumos!
Ma mai duc la targ eu, lasa,
Ti-oi aduce un covrig.
Ce folos ai daca latri?
Parca-ti iese vrun castig?
Moi Grivei, tu esti cuminte,
Ce-ai cu mine de-mpartit?
Am venit la badea Gheorghe,
Ei si ce-i dac-am venit?
N-am sa stau un an la dansul,
Plec indata la haham…
Dar dulaul se repede
Si mai tare: Ham! ham ham!
Stai pe loc! Ai-vei mi-e frica!
Ci pacat ca n-am o pusca!
Badi Gheorghe, badi Gheorghe,
Iesi afara ca ma musca!
Badea Gheorghe iese-n usa,
Da c-o piatra dupa caine
Si-apoi zice: Nu te teme!
Tine-ti inima, jupane!
Nu stii vorba romaneasca
De la mosi-stramosi lasata,
Ca un caine care latra
Nu te musca niciodata?
Stiu proverbul zice Itic
Ca-l avem si la ovrei,
Stiu prea bine… dar e vorba
Daca-l stie si Grivei!
La mine pe strada (stau la oras) sunt vreo 9 pui 🙂 deja lumea incepe sa se sperie ca latra si mai vin dupa lume.. si mai am vreo 10 caini turbati pe partea cealalta a strazii …
am o mare problema cu cainii fara stapan… si sunt impotriva autoritatilor care nu rezolva situatia..
mi se pare jalnic sa stii ca mor oameni din cauza cainilor… si sa nu faci nimic…
mi se pare absurd, sa ingrijesti de caini… in timp ce oamenii mori de foame… sau din alte cauze care tin de finantele orasulu… me refer la nivel de oras… tara… nu la nivel de individ sau familie…
nu am nimic impotriva famililor care au animale in casa… dimpotriva…
Scuze, dar trebuie să spun asta...
Materialele postate pe acest blog imi apartin in totalitate (exceptie comentariile vizitatorilor mei... carora le multumesc) si se află sub protecţia Legii Dreptului de Autor. Preluarea lor (chiar şi sub formă de fragmente) fără acordul meu scris nu ar fi o idee prea bună...
Va multumesc anticipat pentru intelegere...
http://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/3.0/us/
Oovi's Weblog 
🙂 cred ca a ta e bucuria din titlu, caci cateii te privesc cam serios:)
daca i-ai fi vazut in miscare… ai fi sesizat cata bucuria aveau de prezenta noastra… cum alergau inaintea nostra si faceau tumbe…
nu stiu cum sa pun video aici… de fapt… multe nu stiu…
ce pusca mea… cum ai petrecut anul nou?? la multi ani iti doresc…
la multi ani! eu de anul nou ca in america, la munca:)
se banuieste din catva poze agitatia cateilor, cum ii cheama?
vai… insemna ca sunt atipic americanilor… nu am lucrat de anul nou…
agitatia este de bucuria… Ancutei si fiului…
ce dulci sunt!!!! sunt ai tai?
ai parintilor… in romania…
Ovi, I want them: they’re sooo cute and sweet! 🙂 Sanatate si-un weekend placut!
mercic… dulcic… melanie…
weekend minunat si pe meleaguri frantzuze iti doresc…
Vai, ce dulci sunt, si cum se bucura…sunt foarte dulci:)
asa ii simt si eu…
bucuria lor , manifestata la intalnirile noastre… este extraordinara…
Doamneeeeeeee…..ce scumpi sunt!
Cred ca sunt niste rasfatati ai parintilor tai…
rasfatati… si ai copiilor parintilor mei…
V-au recunoscut imediat si s-au bucurat sa va vada, asa-i? Ce minunate sunt aceste animalute. 😀 🙂 Ovi, eu iubesc animalele de mici dimensiuni, in special cainii. Si ratele. Cele mandarine sunt preferatele mele.
Iar acesti micuti sunt tare dragalasi! 🙂 V-ati jucat cu ei?
doar unul m-a recunoscut… si i-a spus la ureche si celuilat cine sunt… si ce caut pe acolo…
pentru ca in vara cand am fost acolo… doar unul exista… care a dat nastere celuilalt… deh… poveste delicata…
nu stiu daca noi ne-am jucat cu ei… sau mai mult ei cu noi…
bucuria lor insa… este extraordinara… mi-a amintit de Dale Carnegie… care spune in scrierile sale ca… daca si noi ne-am bucura cum se bucura un catelus, de prezenta omului… am avea un succes extraordiar in viata…
in ultimele 4 fotografii…se vede cat de derutat era fiul…..nu stia cu ce ganduri ai intrat in curte…..
si totusi… aveam ganduri bune… doar eram acasa la parinti… el insa a invatat asta mai tarziu putin…
privind fotografiile….mi-am amintit
Nu stiu unde, in ce sat,
Un ovrei mergand cu marfa
Intr-o curte a intrat.
Si cum intra el pe poarta
Cu bagajul la spinare,
Hop, ii sare inainte
Un dulau urat si mare.
„Ce sa fac acum? se-ntreaba
Bietul Itic suparat.
Daca strig sa vie omul,
Pan’ sa vie m-a mancat!
Daca plec pe poarta iara,
As pleca eu bucuros,
Dar dulaul e in stare
Sa m-apuce pe din dos…
Nici incolo, nici incoace,
Eu mai bine stau pe loc;
Si-am sa-l iau cu vorba buna,
Chiar asa sa am noroc!“
Moi Grivei, zic zou, asculta,
De cand umblu eu pe jos
N-am vazut in toata lumea
Un catel asa frumos!
Ma mai duc la targ eu, lasa,
Ti-oi aduce un covrig.
Ce folos ai daca latri?
Parca-ti iese vrun castig?
Moi Grivei, tu esti cuminte,
Ce-ai cu mine de-mpartit?
Am venit la badea Gheorghe,
Ei si ce-i dac-am venit?
N-am sa stau un an la dansul,
Plec indata la haham…
Dar dulaul se repede
Si mai tare: Ham! ham ham!
Stai pe loc! Ai-vei mi-e frica!
Ci pacat ca n-am o pusca!
Badi Gheorghe, badi Gheorghe,
Iesi afara ca ma musca!
Badea Gheorghe iese-n usa,
Da c-o piatra dupa caine
Si-apoi zice: Nu te teme!
Tine-ti inima, jupane!
Nu stii vorba romaneasca
De la mosi-stramosi lasata,
Ca un caine care latra
Nu te musca niciodata?
Stiu proverbul zice Itic
Ca-l avem si la ovrei,
Stiu prea bine… dar e vorba
Daca-l stie si Grivei!
CAINELE OVREIULUI de George Toparceanu
da…
minunata poezia…
mercic dulcic…
mi-ai facut ziua frumoasa, reamintindu-mi-o…
La mine pe strada (stau la oras) sunt vreo 9 pui 🙂 deja lumea incepe sa se sperie ca latra si mai vin dupa lume.. si mai am vreo 10 caini turbati pe partea cealalta a strazii …
am o mare problema cu cainii fara stapan… si sunt impotriva autoritatilor care nu rezolva situatia..
mi se pare jalnic sa stii ca mor oameni din cauza cainilor… si sa nu faci nimic…
mi se pare absurd, sa ingrijesti de caini… in timp ce oamenii mori de foame… sau din alte cauze care tin de finantele orasulu… me refer la nivel de oras… tara… nu la nivel de individ sau familie…
nu am nimic impotriva famililor care au animale in casa… dimpotriva…