Scuze, dar trebuie să spun asta...
Materialele postate pe acest blog imi apartin in totalitate (exceptie comentariile vizitatorilor mei... carora le multumesc) si se află sub protecţia Legii Dreptului de Autor. Preluarea lor (chiar şi sub formă de fragmente) fără acordul meu scris nu ar fi o idee prea bună...
Va multumesc anticipat pentru intelegere...
http://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/3.0/us/
ce aproape par norii de pamant….daca intelegi ce vreau sa zic.
Totusi, au o forma frumoasa.
da blonde… inteleg perfect ce spui…
dar…
eu cred… invers… ca… pamantul este aproape de nori…
asta pentru ca tu esti matur si puternic. am sa vad si eu lucrurile din aceeasi perspectiva. Curand sper.
hihihi…
pentru ca… mereu… sunt cu capul in nori… nu cu norii in cap…
in foto…sunt frumosi….dar tot nu-mi plac
lasa…
imi plac mie si pentru tine…
aici lucreaza legea compensatiei…
Imi place cum incearca soarele sa razbata printre norii negri amenintatori. Oare reuseste? 🙂
da… reuseste… a reusit de fapt…
si eu ii ador pe nori:D…pe cei mari, albi si pufosi.
eu pe cei care formeaza diferite imaigini… si cei ale coaror limite, sunt stralucitoare de la razele de lumina…
de acord
ce fain… ca noi suntem de acord…
Multi si mari,da’ si eu prefer un cer ca acum la noi,chiar mai devreme am comentat : ce cer frumos,albastru,fara pic de nor :D. Mai ales ca aici sunt destul de des nori.
mereu m-a fascinat norii… formele lor… culorile…
uneori… senunul de vara… cu lipsa oricarui nor pe cer… imi pare obositor de banal…