Zilele trecute, pasii m-au purtat prin locuri pe care mai demult, le vizitam adesea….
Intr-un anume sens… reprezenta pentru mine, imaginea cea mai frumoasa a orasului. O cladire imensa, care mai apoi parca sfida inaltimile, prin cele doua turnuri, denumite… gemenii…
A fost apoi, data ramansa in istorie… 9.11. si de atunci… lumea este altfel.
Acum… in locul gemenilor este un adevarat santier.
Printre macarale… se zaresc doua cladiri… ca o amintire din vremea trecuta…
Imi amintesc de ele, foarte bine… pentru ca… de la sol par asa de inalte… iar de pe terasa gemenilor… pareau niste musuroaie de furnici… mult prea jos fata de nivelul de unde le priveam..
Un paravan din placaj, desparte doua agomeratii… pe de o parte, forfota santierului… cu utilaje… activitate specifica, facuta si coordonata de oameni imbracati in costum de lucru si caschete pe cap… iar de cealalta parte… agomeratia strazii… cu troturarle mereu pline… (sa nu uitam ca, aici este una dintre cele mai importante statii de tren, princ are circula o multime de oameni, venind din statul vecin pentru diverse activitati in oras) iar strazile pline cu masini de tot felul… de la incapatoarele autobuse pana la micutele auto…
Langa vechile constructii… se inalta cu repeziciune altele noi…
Peste toate insa… parca vegheaza protector… noul turn in constructie…
Are insa o cu totul alta arhitectura decat cele cunoscute de demult… Muchile creaza planuri mutiple si jocuri de umbre… S-a rupt forma regulata de dinainte… dar… pentru mine s-a rupt si magia pe care mi-o oferea locul acesta…
Oare… cata sticla este inglobata in aceasta cosntructie???
Liftul exterior… santieresc… pare numai o pata pe cladire…
In partea de sus… nedeslucit parca se intrevede ideia de progres al lucrarii… oare… de cate ori… a trebuit sa urce si sa coboare, liftul, pentru a purta cele necesare unui singur etaj???
O maretie de sticla… este cladirea nou altaurata… cate patratele??? Cate priviri strabat departarea prin fiecare???
Oricum gemenii… nu mai sunt… eu insa ii port in amintire… si.. privind, tot ce se realizeaza in zona… ramane umbrit de efemeritatea celor ce erau mandria orasului… si bucuria mea… gemenii…
Oovi's Weblog 
M-ai purtat si pe mine acolo pentru o clipa si am retrait acele clipe cumplite cand am vazut la televizor gemenii cazand. Parea un film, nu reuseam sa intelegem ce se intampla……..
vezi tu… desi am fost aici in data fatidica… eu revad gemenii, in amintirea mea… asa cum erau inainte…
Omul a gasit intotdeauna resurse sa se ridice dupa fiece prabusire… e trist ca trece si prin asa ceva, dar poate macar invata…
da… omenirea s-a vindecat dupa rani mai dureroase… dupa razboaie serioase…
dar… cum zici tu… trist ca sunt si astfel de experinte…
si… de am invata… tot ar fi bine…
se vor construi noi cladiri, vor veni alti oameni, cu anii de-o seama si pentru ei aceasta noua constructie va fi un simbol… dar nu si pentru cei ce-au cunoscut… gemenii, ei vor fi bantuiti de amintirea lor trista…
da… asa vad si eu… alta viata in locul acela… alte imagini… alte precipitatii…
eu cand trec pe acolo… parca vad gemenii asa cum erau candva… maestosi si falnici… abia apoi… vazand ca realitatea este alta… ma cuprinde infrigurarea
Foarte trista si foarte tragica povestea turnurilor gemene si a oamenilor lor.Da’ vezi, viata merge inainte, cum altfel?
Altfel, nu m-au atras niciodata zgarie norii,mie mi se face rau de la inaltimea unui bloc obisnuit de 10 etaje. Mi se par si claustrofobici.Si fara suflet din afara privind, o alta cladire de beton si sticla.Desi-s zodie de aer acum imi dau seama ca se refera doar la faptul ca-s cu capul in nori , da’ picioarele vreau sa le simt pe pamant, ba’ chiar prefer casutele fara etaj pt. ca-s mai intime si ne regasim toti in acelasi loc.
(Uite is un fel de Pasari-Lati-Lungila,realizez eu acum ,haha).
m-au fascinat zgarie norii… sa nu uitam ca sunt constructor… si ca… inca de la scoala… un profesor ne-a zis ca ca… americanii construiesc nu neaparat de la primul etaj… spre ultimul… ci… ca ei realizeaza structura de rezistenta din metal… si apoi incep sa construiasca etajele in orice ordine vor ei… ca… asa au facut la gemeni… deci… inca de atunci ma rodea interesul sa vad zgarie norii…
si de pe terasa… era o imagine absolut superba… ca sa nu mai zic de viteza lifturilor si de marimea lor…
mai bine tac…
tie si asa nu iti face bine plimbarea virtuala pe inaltime…
sorry
noapte buna
Ce idee buna ai avut, Ovi, sa ne arati ce se mai intampla pe locul fostilor Gemeni. Chiar ma intrebam in ce stadiu se afla constructia… Noul turn mi se pare ok. Dar tu stii de pe acum ca-mi plac orasele medievale. 😛
si mie imi plac medievalele… dar cladirile din sticla ma uimesc…
imi place noul turn… cu alte muchii decat eram obisnuit… dar imi lipseste emotia pe care o simtam cand priveam gemenii… dragostea cu care strabateam terasa…
mi-am amintit de data fatidica……mi-am amintit de acele imagini ce pareau dintr-un film documentar………….dar .. acum se ridica o constructie…cu o arhitectura noua….cand va fi gata ….va deveni un loc de atractie…..
da… au fost imagini de cosmar…
chiar pe locul unde au fsot gemeni… sunt doua monumente cu pereti pe care curge apa… poate ca o data voi merge sa le imortalizez de-aproape… ca… pentru mine… apa pare a fi o revarsare de lacrimi…
Imi e imposibil sa nu ma cutremur de fiecare data cand imi aduc aminte de acea zi… Culmea e ca, pe 11 sept.sunt eu nascuta si de la acel eveniment nu ma mai pot bucura pe deplin de ziua mea.
serbeaza ziua ta… cu o seara mai inainte… cand nu se stia nimic… nimic… de ce ne rezerva ziua urmatoare…
daca ma inviti… eu vin la o felie de tort…
asa cred si eu
iarasi ne asemanam…
Multumesc pentru gandurile frumoase!
bianca…
doar ganduri frumoase am… si imi place sa raman doar cu ele…
ce ai mai facut tu?? demult nu te-am mai zarit…
iti doresc… tot de bine si mai bine…