Nemurirea sufletului… considerente personale…

Deunăzi, cu ajutorul emailului, schimbam opinii cu cineva, despre Dumnezeu, creaţiune, moarte, înviere… Aceasta a fost ocazia în care, mi-am făcut cumva ordine în anumite considerente personale, despre nemurirea sufletului.
Mereu am pornit de la ideea unanim acceptată, că noi creştinii, avem punct de orientare Biblia. Ştiu că aceasta este acceptată cu rezerve de mulţi, dar biserica, indiferent cum se numeşte, în statutul ei, susţine Biblia că învăţătura supremă.

Îmi permit să formulez şi să enumăr următoarele:
1. Încă de la început, după creaţiune, în grădina Eden, Dumnezeu a zis omului să nu mănânce dintr-un anumit pom, pentru că dacă va mânca, va muri… iar Satana a susţinut contrariul… că nu va muri, doar va cunoaşte mai mult. Eu, deşi trăiesc, sau poate tocmai pentru că trăiesc, îl cred pe Dumnezeu. Deci, în timp ce Biblia susţine dependenta omului de Dumnezeu, pentru a trăi, nemurirea sufletului contrazice aceasta, susţinând, că omul are viaţă în el însuşi şi deci este nemuritor şi independent de Creator…
2. Dacă omul trăieşte prin sine, evoluând la diferite trepte sau etape de viaţă prin reîncarnare, sau altfel… asta inseaman că, jertfă mântuitoare a lui Isus Christos, nu are nici un sens şi nici nu este necesară. Menirea crucii, este salvarea omului, nimicirea pentru eternitate a morţii… deci dacă moarte nu există, tot evenimentul răstignirii, precum şi viaţa pământească a lui Isus, este inutilă.
3. Dacă sufletul trăieşte.. asta însemna că nu există înviere… pentru că nu are cine să mai învieze, întrucât toţi trăim… Mortul este viu…
4. Nemurirea sufletului, anulează şi judecată. Pentru ce să mai fie nevoie de judecată, dacă absolut toţi, au aceiaşi soarta a nemurii??? Sau.. în cel mai rău caz, la moarte este deja făcută judecată… se primeşte răsplata şi cel bun merge în rai iar cel rău merge undeva jos…
5. A doua venire a lui Hristos, nu mai are nici un rost, întrucât el venea să aducă viaţa… să ia pe cei buni… dar cei buni sunt deja în rai… nu mai este nevoie de revenirea lui Isus.
6. Biblia îndeamnă la pocăinţă, în timpul vieţii… susţinând că… după moarte nu mai ştii nimic, nu mai poţi face nimic. Dar… dacă sufletul este nemuritor… însemna că mai este vreme de pocăinţă şi după moarte.
7. Dacă sufletul trăieşte, de ce nu ai dori să păstrezi legătura cu cei dragi? Iată o motivaţie excelentă pentru susţinerea spiritismului.

Având în vedere cele enumerate mai sus… nu pot fi de acord cu concepţia de nemurire a sufletului.
Îmi place aşa de mult, crezul ortodox – AICI care este în contradicţie evidentă cu teoria nemuririi sufletului.

Sper că prin cele scrise, nu deranjez cu nimic crezul cuiva. Sunt un adept înfocat al libertăţii şi susţin că fiecare om trebuie respectat şi fiecare să aibe posibilitatea să-şi exercite credinţa proprie, în mod liber.

Despre ovi

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...
Acest articol a fost publicat în adevaruri de ieri si de maine. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Nemurirea sufletului… considerente personale…

  1. elisabeta zice:

    Sfantul Ioan Gura de Aur
    Omilii la Facere (XII)

    Dupa ce a spus „Aceasta este Cartea Facerii cerului si a pamantului, merge mai departeartea si vorbeste mai precis de facerea omului.Si pentru ca mai sus spusese pe scurt ;Si a facut Dumnezeu pe om;dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut pe el.acum spune:si a facut Dumnezeu pe om,tarana luand din pamant si a suflat in fata lui SUFLARE DE VIATA… si s-a facut omul cu ..SUFLET VIU!!!…( 12 Facere27)
    Mari sunt cuvintele acestea si pline de uimire!Depasesc mintea omeneasca!
    „Si afacut Dumnezeu pe om , luand tarana din pamant.Dupa cum spusesem ca la crearea tuturor fapturilor vazute,Creatorul universului a facut pe toate altfel de cum lucreaza omul,ca sa arate si prin aceasta nespusa Lui putere,tot asa si la facera omului.Ai vazut ca a intemeiat pamantul pe ape,lucru pe care nu-l poate primi mintea omeneasca fara credinta;ai vazut ca la fel face ,cand vrea ca toate sthiile lumii sa lucreze contrar propriilor lor energii. Acelasi lucru ni-l arata dumnezeiasca Sciptura si acum la facerea omului:A facut ,spune Scriptura,Dumnezeu pe om,luind tarana din pamant’
    _Ce spui? A facut pe om luind tarana din pamant?
    _Da ,ne raspunde dumnezeiasca Scriptura.Si n-a spus simplu pamant ci si „tarana”,ca si cum ai spune partea cea mai proasta si mai de putin pret din pamant.
    Mari si ciudate ti se par cele spuse!Dar daca te gandesti cine e Creatorul,n-ai sa te mai indoiesti de ce s-a facut ,ci ai sa te minunezi si ai sa te inchini puterii Creatorului.Iar daca ai vrea sa cercetezi pe toate cu slabiciunea gandurilor tale,e firesc sa-ti treaca prin minte si aceea ca din pamant nu se poate face nicidata trup omenesc,ci doar oale si ulcele,trup ca acesta al nostru niciodata! Vezi ca daca nu avem in minte puterea Creatorului si daca nu potolim propriile noastre ganduri,care dau la iveala marea noastra slabiciune de judecata,nu putem primi inaltimea spuselor Scripturii…
    Cuvintele Scripturi au nevoie de ochii credintei,cu toate ca sunt spuse cu mult pogoramant,pe masura slabiciunii noastre.Da,cuvintele acestea: „A facut Dumnezeu pe om si a suflat . in fata lui suflare de viata”Prin aceasta suflare a daruit celui facut din pamant putere de viata;suflarea aceasta constituie fiinta sufletului Si Scriptura a adaugat : „Si s-a facut omul cu suflet viu”.Cel care s fost facut,cel din tarana,o data ce a primit prin suflarea lui Dumnezeu suflare de viata,S-A FACUT CU SUFLET VIU

    • ovi zice:

      imi place descrierea lui Ioan Gura de Aur…
      deci… dumnezeu a facut pe om din tarana… i-a suflat, suflare de viata si asta a facut ca omul sa fie un suflet viu… deci… din compneta a doua parti… tarana si suflarea de viata… a reiesit un produs nou, anume… omul viu…
      asta insa nu sustine cu nimic teoria nemurii sau a reancarnarii…

      • elisabeta zice:

        …..Dar… nu neintenţionat am scris din cuvintele Sfantului Ioan Gura de aur….despre „omul viu” … atunci cand a suflat Dumnezeu peste ţarana.. atunci a suflat NEMURIREA..aceasta este parerea mea….

        „Putem pierde orice…., afara de suflet, caci daca ne ramane acesta inca n-am pierdut nimic”
        Ca sa ne putem da seama ce este sufletul si ce insemnatate are el pentru viata noastra pamanteasca, cel mai simplu este sa comparam cadavrul unui om mort de curand cu trupul unui om viu. Si cadavrul are oase, muschi, nervi si sange; dar nu se misca, nu simte, nu vorbeste si nu gandeste ca omul viu.
        Sufletul este si va ramane pentru viata de aici o mare taina, ascunsa vremelnic in trupul omenesc. El a fost comparat cu un diamant ceresc de mare pret.
        Si acum sa vedem ce spune SFanta Evangelie despre NEMURIRE:

        Evanghelia după Ioan – capitolul 6

        „… 48. Eu sunt pâinea vieţii. 49. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. 50. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. 51. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu. 52. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm? 53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. 54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. 55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. 56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. 57. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. 58. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. 59. Acestea le-a zis pe când învăţa în sinagoga din Capernaum. 60. Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte? 61. Iar Iisus, ştiind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă sminteşte aceasta? 62. Dacă veţi vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai înainte? 63. Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă. 64. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel care Îl va vinde. 65. Şi zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl. 66. Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El. 67. Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreţi şi voi să vă duceţi? 68. Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice. 69. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu

        • elisabeta zice:

          Zis-a Domnul pilda aceasta:

          “Era un om bogat care se imbraca in porfira si in vison, veselindu-se in toate zilele in chip stralucit. Iar un sarac, anume Lazar, zacea inaintea portii lui, plin de bube, poftind sa se sature din cele ce cadeau de la masa bogatului, iar cainii venind ii lingeau bubele lui. Si a murit saracul; a fost dus de catre ingeri in sanul lui Avraam. Şi a murit si bogatul si a fost inmormantat. Şi in iad, ridicandu-si ochii, fiind in chinuri, el a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar in sanul lui. Şi strigand a zis: Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci rau ma chinuiesc in aceasta vapaie! Dar Avraam a zis: Fiule, ti-adu aminte: Ai primit cele bune ale tale in viata ta, iar Lazar pe cele rele. Acum aici el se mangaie, iara tu te chinuiesti. Iar peste toate acestea, intre noi si voi s-a intarit prapastie adanca, incat cei care voiesc sa treaca de aici la voi, sa nu poata, nici cei de acolo sa treaca la noi. Iar el a mai zis: Rogu-te, dar, parinte, sa-l trimiti in casa tatalui meu, caci am cinci frati, sa le spuna si lor acestea, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin. I-a zis Avraam: Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei. El a zis: Nu, parinte Avraame, ci, daca cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai. Si i-a zis Avraam: Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva din morti” (Luca 16, 19-31).

          • elisabeta zice:

            Cuvant al Pr Serafim Rose despre reincarnare

            Biserica creştinã din primele veacuri a luptat împotriva ideii de reîncarnare, care pãtrunsese în lumea creştinã prin învãţãturi orientale, precum cea a maniheilor. Învãţãtura mincinoasã a lui Origen despre „pre-existenţa sufletelor” era strâns legatã de aceste învãţãturi şi la al Cincilea Sinod Ecumenic din Constantinopol, în 553, ea a fost osânditã cu tãrie, iar cei ce o urmau, anatemizaţi. Mulţi Pãrinţi ai Bisericii, la rândul lor, au scris împotriva ei; cei mai cunoscuţi sunt Sfântul Ambrozie al Milanului, în Apus (Despre credinţa în Înviere, Cartea a II-a), Sfântul Grigorie de Nyssa în Rãsãrit (Despre suflet şi înviere), împreunã cu alţii.

            Pentru creştinul ortodox de astãzi, care este ispitit de aceastã idee sau care îşi pune întrebãri în legãturã cu presupusele „dovezi” ale ei, este poate de ajuns sã cugetãm asupra a trei învãţãturi creştine fundamentale care resping definitiv însãşi posibilitatea reîncarnãrii.

            1. Învierea trupului. Hristos a înviat din morţi în acelaşi trup care murise cu moartea tuturor oamenilor şi S-a fãcut pârga tuturor oamenilor, ale cãror trupuri vor fi şi ele înviate în Ziua de Apoi şi se vor uni iarãşi cu sufletele lor pentru a trãi veşnic în Rai sau în iad, dupã dreapta judecatã a lui Dumnezeu fãcutã faptelor lor de pe pãmânt. Acest trup înviat, asemenea trupului lui Hristos, se va deosebi de trupurile noastre pãmânteşti, fiind mai subţire şi mai asemãnãtor firii îngereşti, altminteri neputând locui în Împãrãţia Cerurilor, unde nu este moarte, nici stricãciune; dar va fi tot acelaşi trup, restaurat şi pregãtit pentru viaţa veşnicã în chip minunat de Dumnezeu, precum a vãzut Iezechiel în arãtarea „oaselor uscate” (Iezechiel 37, 1-14). În ceruri, cei mântuiţi se vor recunoaşte unii pe alţii. Astfel, trupul este o parte ce nu poate fi neglijatã a persoanei integrale care va trãi veşnic, iar ideea mai multor trupuri aparţinând aceleiaşi persoane neagã însãşi firea Împãrãţiei Cerurilor, pregãtitã de Dumnezeu pentru cei care Îl iubesc.

            2. Rãscumpãrarea noastrã de Iisus Hristos. Dumnezeu S-a întrupat şi prin viaţa, patimile şi moartea Sa de pe Cruce ne-a rãscumpãrat de sub stãpânirea pãcatului şi a morţii. Prin Biserica Lui, noi suntem mântuiţi şi pregãtiţi pentru Împãrãţia Cerurilor, fãrã a trebui sã plãtim vreo „penalizare” pentru fãrãdelegile noastre din trecut. Însã, conform ideii de reîncarnare, dacã omul este „mântuit” cumva, aceasta nu se petrece decât dupã multe „vieţi” în care a ispãşit urmãrile pãcatelor lui. Acesta este legalismul rece şi uscat al religiilor pãgâne, care a fost cu desãvârşire desfiinţat de jertfa de pe Cruce a lui Hristos: tâlharul din dreapta Sa a primit mântuirea într-o clipã, prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, „karma rea” a fãrãdelegilor sale fiind ştearsã de harul lui Dumnezeu.

            3. Judecata. Este rânduit oamenilor o datã sã moarã, iar dupã aceea sã fie judecata (Evrei 9, 27). Viaţa omeneascã este o perioadã de încercare unicã, precisã, dupã care nu mai existã „încã o şansã”, ci numai judecata lui Dumnezeu (care este atât dreaptã, cât şi milostivã) fãcutã omului dupã starea în care se gãseşte sufletul lui la sfârşitul vieţii.

            În aceste trei învãţãturi, revelaţia creştinã este foarte precisã şi clarã, în comparaţie cu religiile pãgâne care nu cred nici în Înviere, nici în mântuire şi nici nu au o învãţãturã limpede cu privire la judecata şi viaţa viitoare. Singurul rãspuns pentru toate presupusele experienţe sau amintiri ale „vieţilor anterioare” este tocmai învãţãtura lãmuritã a creştinismului despre viaţa omeneascã şi relaţiile lui Dumnezeu cu oamenii.”
            Parintele Serafim Rose

            Mareste imaginea.
            Parintele Serafim Rose ramane unul dintre marii apologeti ai Ortodoxiei, nu numai ai Americii, ci ai intregii lumi. Lucrarea sa a rasunat nu doar in SUA, ci si in Europa, din Marea Britanie in Romania si Grecia, ba chiar si in Rusia si alte parti ale lumii. El s-a aratat un teolog desavarsit, unul din marii marturisitori ai Ortodoxiei.

            Parintele Serafim Rose – viata

            Serafim Rose, pe numele de mirean Eugene Dennis Rose, s-a nascut in San Diego, in vara anului 1934, in sanul unei familii protestante. Numele de Eugene, dat la nastere, care inseamna „nobil“ sau „nascut intr-o familie buna“, marturiseste nobletea acestui suflet avea sa devina un SIMBOL AL ORTODOXIEI AMERICANE . Ca elev, atat in cadrul studiilor primare si medii cat si mai tarziu, a dovedit o seriozitate exceptionala, impresionandu-si deopotriva colegii si profesorii. Era deosebit de talentat in matematica, dar si in filosofie si limbi straine, in biologie si alte domenii.

            • ovi zice:

              inceleg din ce ai spus tu.. ca.. acest parinte este total impotriva reancarnarii… el insusi spune ca… ideia reancaranirii vine din paganism… si sunt de acord cu el…

          • ovi zice:

            sa cred ca.. aceasta este o pilda??? asa incepi chiar tu in cele ce zici…
            pilda este o forma de a invata pe cineva, ceva… nu trebuie luata literar…
            daca am lua relatarea in mod literar… ar insamna sa cred ca dumnezeu este asa de rau incat lasa sa sufere la infinit un muritor…
            eu cred ca moartea este vesnica… asa cum si viata este vesnica… asta evident cand va reveni isus…
            deasemeni… mai cred ca si raiul cu iadul sunt asa de apropiate incat cei din ele se vad
            personal… cu tot respectul… dar nu cred asa…
            moartea a doua… sau iadul cum i se mai spune… insemna o moarte fara o alta inveire dupa… o consecita vesnica.. ce nu se mai poate schimba…

        • ovi zice:

          sigur… fiecare are propria intelegere si opinie…
          in ce ma priveste… nu cred ca dumnezeu a suflat nemurirea atunci… daca ar fi fost asa… nu mai era nevoie de pomul vietii…
          nemurirea exista… dar nu in om… lui ii va fi redata la revenirea lui isus…

  2. deea zice:

    Mi se pare semnificativ versetul acesta:”Eu stiu că Răscumpărătorul meu este viu si că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar această piele a mea ce se destramă” (Iov 19, 25)
    Crezul se mai numeste si simbolul credintei si este o rugaciune cu o semnificatie f importanta si speciala pt mine…eu nu cred in reincarnare, si pe langa ce ai enumerat tu mai sus as adauga faptul ca prin reincarnare s-ar pierde unicitatea persoanei si a relatiilor de orice fel dintre oameni…este un non sens sa cred ca in viata asta pot fi fiica mamei mele, pentru ca in viata viitoare sa fiu mama tatalui meu, mie una mi se pare aberant…
    Se fac o serie de confuzii legate de Ioan Botezatorul care ar fi reincarnarea lui Ilie, desi Ilie nu a murit, ci a mers la cer intr-un car de foc…si asa mai departe.
    Din nefericire cunosc multi oameni care cred sau care nu cred dar nu exclud…este o capcana de genul codul lui davinci si presupusa relatie a lui Isus cu Maria Magdalena, si copilul…chiar daca suna bine ca roman, sau atrage atentia ca poveste, este un fals.
    Ar trebui sa fim mai selectivi cu informatiile si sa intelegem ca toate raspunsurile sunt in Biblie, cautam fara rost in alta parte…sunt si o serie de carti pe care se iau bani grei pt ca dezvaluie adevaruri extraordinare folosindu-se de pilde sau personaje biblice pe care le pun in contexte deplasate, iar unii si altii sunt sau complesiti de revelatia pe care o au sau iau de buna tot ce spune autorul…

    sorry, am scris prea mult:D

    • ovi zice:

      e ok… scrisul mult…
      am citit codul lui davinci… imediat ce a aparut… si mi se pare o blasfemie la adresa crestinatatii…
      iov este partea din bibile care ma atrage poate cel mai mult… imi place citatul ales de tine… mercic…

  3. yousef59 zice:

    „Daca in aceasta existenta pamanteasca sufletul trece prin mai multe trupuri, in care din ele va ramane la inviere? Oare va putea sufletul sa fie in mai multe trupuri? Ce se va intampla cu trupurile ramase fara suflet? Caci Sfanta Scriptura arata explicit ca fiecare trup va invia cu sufletul in el (cf. Iezechiel 37, 1-15; Isaia 26, 19).

    Nicaieri in Sfanta Scriptura nu exista vreun loc in care sa fie scris ca omul dupa moarte va da seama de cele facute in mai multe vieti petrecute pe pamant, ci numai prin trupul cu care s-a nascut si a trait .in lume. Si lucrul acesta il dovedeste pe deplin invierea Mantuitorului si preamarirea Sa in trupul cu care S-a nascut si a trait pe pamant.

    Prin urmare, nu gasim nici o cale de a impaca crestinismul cu reincarnarea. Nu exista nici o dovada in acest sens, oricat s-ar cauta.”

  4. Rodica Botan zice:

    Ovi , uite ce cred eu…
    Cum ai zis, componentele omului sint tarina si suflarea Lui Dumnezeu. Pamint si duh…Problema omului din Eden a fost neascultarea. In momentul cind a mincat s-a instaurat moartea. De la nastere stim ca celulele se nasc si altele mor…murim cite putin.

    Trupul este temporar dar duhul Lui Dumnezeu este nemuritor. In combinatia asta am inteles insa ca intre trup si dpirit este si sufletul omului care este personalitatea lui si toata suma de actiuni pe care le face cit este in trup.

    Exista o moarte fizica si o moarte spirituala. Moartea fizica este atunci cind corpul se opreste din a functiona iar moartea spirituala este o despartire totala de Dumnezeu. Sufletul nostru traieste vesnic- singura diferenta este ca locul unde va dainui vesnic difera.

    Biblia zice ca „plata pacatului este moartea”- dar prin Isus Christos primim mintuirea- iertarea. El singur fiind perfect a putut sa plateasca pretul pentru pacatele noastre. Cum printr-un singur om si neascultarea lui ( Adam) a intrat pacatul in lume, tot printr-un singur om- Dumnezeu ( Isus Christos) am fost scosi de sub robia pacatului.

    Dumnezeu este drept si milostiv. Doua lucruri imposibil de implinit intr-o singura fraza. Nu poti sa fi drept cu un criminal si sa fi si milostiv sa-l ierti. De aceea in dreptatea Lui Dumnezeu a trebuit sa pedepseasca pacatul si in dragostea si mila Lui a trimis ce avea mai scump ca sa ne rascumpere.

    Ceea ce este fantastic este faptul ca mintuirea se primeste in dar- gratis; doar recunosti pe Isus Christos ca Dom si Dumnezeu. Faptele bune sint doar recunostinta noastra, dragostea noastra pentru El. Ele nu ne mintuie, pentruca pina si faptele noastre bune au adesea intentii ascunse. Noi oamenii nu putem sa fim perfecti.

    Deci exista nemurire si pentru cei mintuiti ( prin acceptarea Lui Christos) si pentru cei care il refuza. Locul unde isi vor petrece eternitatea insa va fi linga Dumnezeu – in raiul Lui sau in iad…

    Daca nu exista rai si Dumnezeu…nu ai nimic de pierdut; dar daca exista toate aceste lucruri…ce mare prostie sa renunti la viata vesnica in rai si sa te duci in iad doar pentru aroganta, lipsa de interes, sau pura prostie omeneasca. Biblia este o carte care se explica singura. Din ce citesti dintr-aia intelegi mai bine.

    Daca nu se poate dovedi existenta raiului in felul in care vor unii sa aiba dovezi…apoi nici inversul nu s-a dovedit inca. Un om inteligent face alegeri inteligente!!!

    • ovi zice:

      Rodica…
      bun venit pe aici… iti doresc sa te simti bine… si sa mai revii…
      tot asa vad si eu problema… cu precizarea ca… iadul nu este un loc in univers… in care sa se chinuie vesnic, pacatosii…
      iadul… il percep mai repede ca… despartirea pentru vesnicie de dumnezeu… despartire care se face instantaneu… nu este un proces de lunga durata in care pacatosul arde…
      durerea iadului nu cred ca este fizica… ci sufleteasca… pacatosul realizand ce a pierdut… adica.. o viat vesnica petrecuta in ambianta lui isus.. dumenzeul atat de iubitor…

  5. vio zice:

    ii multumesc lui Dumnezeu ,zi -noapte,ca mi-a daruit cate putin din toate…ca pot iubi…..ierta…El este iubirea si iertarea dar numai pentru cei care pot recunoaste cand gresesc

    • ovi zice:

      dumnezeu este bun… iubitor si iertator… cum zici tu…
      comentariul tau, mi-a amintit de dostoiesvski, pe patul de moarte… fica lui povestea urmatoarele: „ne-a chemat langa el (pe cei patru copii… ) si ne spus: aveti credinta deplina in dumenzeu si nu va indoiti niciodata de iertarea lui. va iuebsc mult, dar iubirea mea este nimic in comparatie cu a lui. chiar daca vre-odata, veti ajunge disperati si veti face lucruri urate, ca mine, sa nu va pierdeti niciodata incredera in dumnezeu. umiliti-va inaiaintea lui ca inainatea unui tata. implorati-i iertarea, si el se va bucura de pocainta voastra tot asa cum s-a bucurat tatal de intoarcerea fiului risipitor.”

  6. Liviu zice:

    1. Încă de la început, după creaţiune, în grădina Eden, Dumnezeu a zis omului să nu mănânce dintr-un anumit pom

    Fizic. Nu spiritual. E o mare diferenta.

    2. Dacă omul trăieşte prin sine, evoluând la diferite trepte sau etape de viaţă prin reîncarnare, sau altfel… asta inseaman că, jertfă mântuitoare a lui Isus Christos, nu are nici un sens şi nici nu este necesară. Menirea crucii, este salvarea omului, nimicirea pentru eternitate a morţii… deci dacă moarte nu există, tot evenimentul răstignirii, precum şi viaţa pământească a lui Isus, este inutilă.

    Omul nu traieste prin sine ci in totala dependenta de Dumnezeu. Omul in trup are posibilitatea de a-si mantui sufletul.

    3. Dacă sufletul trăieşte.. asta însemna că nu există înviere… pentru că nu are cine să mai învieze, întrucât toţi trăim… Mortul este viu…

    Nu inviaza sufletul ci trupul.

    4. Nemurirea sufletului, anulează şi judecată. Pentru ce să mai fie nevoie de judecată, dacă absolut toţi, au aceiaşi soarta a nemurii??? Sau.. în cel mai rău caz, la moarte este deja făcută judecată… se primeşte răsplata şi cel bun merge în rai iar cel rău merge undeva jos…

    Crestinii nu nemurirea si-o doresc, oricum asta va fi, ci o nemurire traita fara chin.

    5. A doua venire a lui Hristos, nu mai are nici un rost, întrucât el venea să aducă viaţa… să ia pe cei buni… dar cei buni sunt deja în rai… nu mai este nevoie de revenirea lui Isus.

    Nu sunt in rai. E perfect legitima venirea Lui si nu inteleg care-i legatura celei de a doua veniri cu sufletul etern.

    6. Biblia îndeamnă la pocăinţă, în timpul vieţii… susţinând că… după moarte nu mai ştii nimic, nu mai poţi face nimic. Dar… dacă sufletul este nemuritor… însemna că mai este vreme de pocăinţă şi după moarte.

    Nu mai este vreme. Pocainta poate fi facuta atata timp cat trinitatea suflet – duh – trup este activa. De vazut sufletele de sub altar din apocalipsa referitor starea sufletelor dupa moarte.

    7. Dacă sufletul trăieşte, de ce nu ai dori să păstrezi legătura cu cei dragi? Iată o motivaţie excelentă pentru susţinerea spiritismului.

    Cheile de la locuinta mortilor nu le are decat Isus. O data mort nu mai ai posibilitatea de a lua legatura cu trupescul. Au fost si exceptii pana la Isus, dupa aceea nu au fost.

    • ovi zice:

      Liviu… bine ai venit pe aici… te mai astept…
      se pare ca, avem aceleasi considerente fata de tema in cauza… poate doar expuse putin diferit… dar in esenta vad aceleasi idei… si asta ma bucura foarte mult…
      mercic dulcic pentru comentariu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s