O Romanie, pe care nu mi-as fi dorit sa o cunosc, vre-odata…

 

Este adevrat faptul ca, in ultmii douazeci si trei de ani, am revazut Romania doar toamna sau iarna, cand parcurile erau aproape pustii… iar campurile de-alungul soselelor isi aratau brazdele negre, sau  in cel mai fericit caz,  acoperite cu un strat subtire de zapada…

Asa imi explic faptul ca, de datat aceasta, Romania mi s-a parut mult mai frumoasa… chiar fermecatoare, de un verde minunat, chiar in pofida caldurilor arzatoare, greu de suportat…  totul parea o adevarata oaza, dornica sa aduca alint si odihna.

Este de stiut ca… de cand am plecat, veneam  acolo doar sa-mi revad pe cei dragi… sa ma plimb… sa ma  relexez… asa  se  face ca,  percepeam Romania doar cu privirea turistului dornic  de frumos… si ochiul sesiza  doar in acest sens…

De data aceasta insa… faptele au avut cu totul o alta nuanta…  in pofida primei perceptii de frumos… de verde… de belsug… au urmat zile in in care aveam senzatia ca sunt pe alta planeta, unde raul concureaza cu el insusi…

Din nefericire, drumurile mi-au trecut zilnic pe la spital… si  nu vreau sa povestesc  despre pacientii de acolo…  despre suferinta lor… ci doar sa enumar cateva adevaruri pe care, din povestirile altora, poate  nu le-as fi crezut, considerandu-le exagerari…

Ca sa intri cu masina in curtea spitalului… trebuie sa  dai un leu cincizeci… dar… motivand ca nu au  parcare…  trebuia sa dai 2 lei ciubuc, ca sa ai acces si sa cauti singur parcare pe aleile minuscule…  apoi… la intrarea in cladire… alti doi lei… ca… nu e ora de vizita… (daca nu e ora de vizita… de ce se  face totusi vizita, contra a  2 lei???) in fine… astea sunt doar maruntisuri care au avut rolul sa ma pregateasca pentru altele, pe care cu  greu mi le-as fi imaginat…  e drept ca… eu  ofeream acei  doi lei, cu simtamantul ca, fac o faradelege… dar… asta  este alta poveste…

“Pacientul are nevoie de medicamnetele acestea… dar… din nefericire noi nu le avem… daca aveti posibilitatea sa i le cumaprati de la farmacie, i-ar face bine… “… fraza asta am auzit-o zilnic, de mai multe ori…  farmacia era in incinta spitalului, la parter… o perfuzie de albumina costa 480 de  roni… desi la o farmacie  pe Magheru era doar 440…  Problema a fost si pentru transfuzia de sange… la care  trebuia sa ofer ciubuc  40 de dolari… altfe… erau alte urgente si  sangele, nu era in cantitate suficienta…

Culmea  insa  a fost intr-o seara… cand pacientul, a  facut temperatura… si  cei care erau de serviciu… nu aveau termometru sa ii masoare temperatura… nici nu a avut bunavointa sa merga la o alta sectie sa  imprumute unul… ci doar i-a pus mana pe  frunte… si a  decretat ca are  temperatura si trebuie sa i se adminstreze madicamnte in senul acesta… deci… fuga in oras… cumpara temometru si  hai sa vedem cum e cu temepratura…  oricum… pacinetul a avut o seara  grea… si  am rugat sa i se masoare pulsul… o imposibilitate, pentru ca personalul  nu avea  ceas cu  secundar… noroc cu fratele meu, care avea  un asemnea ceas…

Trecand peste cibucrile oferite la medici si asistente…  episodul din seara aceea m-a cutremurat…  si… m-am ciupit de brat, ca sa fiu sigur ca nu dorm si cumva sunt in timpul unui cosmar… nu…  nu visam… cosmarul insa, facea parte din realitatea spitalului Fundeni.

Sa comentez astfel de realitati… nici nu pot…  pentru mine sunt si raman, greu de inteles…

Reclame

Despre ovi

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...
Acest articol a fost publicat în adevaruri de ieri si de maine. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

38 de răspunsuri la O Romanie, pe care nu mi-as fi dorit sa o cunosc, vre-odata…

  1. Ionela zice:

    Dupa ce ti-am citit postarea asta am vrut sa-ti las un mesaj pe subiect dar mi-am dat seama ca e prea lung asa ca am scris si eu la mine pe blog despre niste intaplari care mi-au fost povestite saptamana asta de catre sora mea. Spitalele din Romania sunt focare de infectii, ingreunate de neajunsuri si pline de lipsa de respect din partea angajatilor.

    • ovi zice:

      Ionela… bine ai veniet pe aici… astept sa revii…
      da… am citit ce ai scris tu… si da… avem cumva experinte asemanatoare…
      nu am relatat tot ce m-a uimit acolo… ar fi prea mult…
      cert e ca… acolo… lacrimile sunt asa de naturale… acasa la ele…
      si mare adevar ai relatat… dai ciubuc… ei primesc… si se poarta tot asa de urat, cum nu ar trebui…

  2. Imi pare foarte rau si mai ales ca aud asta SI despre laudatul spital Fundeni………
    Stiam ca asa se intampla. Ocolesc aceste realitati numai pentru ca am cateva cunostinte „inauntru”. Si sa nu iti inchipui ca asta inseamna ca nu platesc….o, nuu. Nu ma deranjeaza sa dau bani , inteleg ca salariile sunt mici ca nu e vina medicilor si a asistentelor- stii ce ma deranjeaza cel mai mult? Tupeul si sictirul cu care se cer…….ca dupa aceea sa te trateze exact la fel!
    Am mai observat o chestie: felul in care o sectie e „manageriata ” conteaza foarte mult. Am intalnit sectii in care asistentele erau OAMENI si medicii erau empatici. Si alte pavilioane in care asistentele erau niste rapandule nesimtite.Iar pe medici ii durea in c_r de lumea asta
    Asa am vazut ca unii pot fi oameni si daca sunt nemultumiti de sistem asa ca nu le gasesc nicio scuza,….celor care se poarta astfel cu pacientii si apartinatorii
    Uite un mic exemplu-legat de perfuzia aia amarata. Un cadru medical putea sa te traga deoparte si sa spuna frumos: domnule Cutarescu imi pare rau dar nu avem posibilitatea sa procuram albumina.,Aveti doua variante – faceti o cerere catre casa de asigurari sau cumparati d-vstra. Prima varianta va dura mult si nu va garantez ca o veti obtine dar s-ar putea totusi ca la final sa recuperati niste bani. Iar la a doua varianta va recomand sa cumparati din oras ca sunt mai ieftine……..
    Mda….

  3. rody zice:

    ai trait si tu realitatea pe care noi o traim zi de zi,tu macar ai avut posibilitatea sa platesti,gandeste te doar o clipa la cel care nu au cu ce-si cumpara o paine si au nevoie de spitalizare………nu,nu este nevoie sa-mi explici,pt ca eu traiesc in Romania si chiar daca nu as fi vrut sa o spun niciodata…………as pleca si in minutul urmator fara sa regret
    mi s-a intamplat de multe ori sa judec pe cei care sunt plecati de numai un an si spre surprinderea tuturor desi nu stiau nici macar sa vorbeasca corect gramatica limbii romane unde de altfel s-au nascut, cand ajungeau in tara uitau cuvinte pe care parintii lor poate tarani respecatbili i-au invatat ca trebuie sa multumeasca cand primesc sau cumpara ceva…..auzeam :grazie,thank you,merci,gracias si cred ca ar mai fi cateva dar spre rusinea mea doar pe astea le cunosc,nu ca as cunoaste mai mult de cuvintele de mai sus……….sa revenim,nu-i mai judec ,si stii de ce, cred ca au vrut sa uite traiul greu,nedreptatile care le-au suportat,spagile pe care trebuiau sa le dea pentru orice fleac, in romania nu dai spaga doar la spital,dai spaga oriunde ai nevoie de ceva urgent,deci dragul meu iti inteleg supararea,ba mai mult ,sunt atat de suparata de cei care ne conduc incat mi s- a scarbit sa mai merg la vot ……………wekeend minunat sa ai in tara care te-a adoptat si a primit oameni minunati ca tine care nu si-a uitat nici limba si nici radacinile

    • ovi zice:

      sa stii ca m-am gandit la cei ce nu au cu ce sa sutina o actiune de spitalizare…
      din pacate… in fata unei astfel de situatie… raman mut… nu am nici un raspuns…
      aseara am fost la magazin sa-mi cumpar crema de ras… era o fetita de vreo zece ani… cam plinita la trup… cu bunicii la cumparaturi… si dorea o cutie cu dulciuri… si bunica a zis… nu am bani… se vedea ca are bani, dar ca nu era bine pentru fetita sa manance acele dulciuri… si a inceput sa planga, infundat… cu durere… de mi se rupea inima de plansul ei, de copil… dar totusi… nu putema face nimic sa-i alin plansul…
      nu au procedat bunicii corect… era drept sa-i explice adevarul… dar… in plansul ei… am vazut neputinta celui ce nu are bani… neputinta pe care am cunoscut-o candva, din plin si eu…

  4. Elisa zice:

    Ma doare si imi e rusine… Pe zi ce trece parca ne afundam tot mai mult in mocirla , noi cei care am ramas aici…
    Oricat as vrea sa iti spun ca sunt atat de multe lucruri frumoase, si oameni frumosi si buni, fapte ca cele intampinate si de tine anuleaza orice.
    Am trecut prin asa ceva. Cand esti disperat si vrei sa faci orice pentru cel apropiat tie aflat in suferinta nu te uti si daca ai – dai 5 lei la gardian sa te lase sa te strecori in spital, 10 la asistenta sa puna perfuzia bine , ba faci chiar tu pe infirmiera si pazesti pana se termina, cumperi medicamentele…dar cine nu are?
    Nu e peste tot asa. Sunt locuri unde esti tratat macar omeneste, nu esti repezit , umilit…
    Imi pare asa de rauuu si .. imi este cumplit de rusine… chiar nu putem face nimic…

    • ovi zice:

      si mie mi-a fost rusine…
      cand scoteam bani din buzunar… parca faceam o infractiune… dar totusi o faceam…
      cine nu are… si sunt enorm de multi, cei ce nu au… nu stiu ce sa zic… raman fara cuvinte… doar cu durerea…

  5. Rêve blanc. zice:

    Seara minunata, Ovi!:)

  6. ina bixade zice:

    Cei mai multi romani din RO ii admira pe romanii care au plecat sa traiasca in alte tari, considerindu-i curajosi. Personal, eu ii admir pe toti cei care reusesc sa isi duca viata acolo, pentru mine ei sint cei victoriosi si puternici, cei care au ales sa traiasca in tara lor. (cum suna!) Eu nu am fost suficient de puternica sa traiesc acolo (dar ma bucur ca nu am fost)…

    Bine ai revenit la…normal!

    • ovi zice:

      logica ta mi se pare foarte stransa…
      poate am fost las plecand… desi eu nu consider asa… oricum… imi pare bine ca am plecat…
      la normal… da… am revenit la normal…
      noapte buna…

  7. vio zice:

    asta este realitatea din Romanica…..
    zilele acestea am fost la medic,la cabinet particular…taxa 100…apoi am facut analize….si am ajuns la farmacie…135 lei…compensate…farmacista m a invartit pana a reusit sa ciupesca ceva….
    cu un an in urma am fost cu mama in spital…timp de 10 zile…zilnic primeam notita ce medicamente trebuie sa cumpar…zilnic „plateam” infirmierele sa o ajute sa mearga la baie….
    de multe ori ma intreb ce se fac cei care traiasc sub limita normalului(dar care este normalul?)……zilnic multumesc Celui de sus pentru ce-mi ofera si ma gandesc ca-n urma mea sunt multi necajiti….
    imi cer scuze ca ma repet…te felict ca ai avut puterea sa lasi totul in urma si sa pleci…nu a fost usor….si sunt momente cand poate iti este greu….dar traiesti normal…frumos….

  8. Nice zice:

    Nu sunt resurse financiare, deci nici conditii decente, se inchid spitale, medicii pun diagnostice gresite, iar unii accepta bani desi sunt constienti ca pacientul va muri. Numai bolnav sa nu fii!
    Welcome to Romania!

    • ovi zice:

      nice… tu in loc sa ma incurajezi… sa cred ca m-am inselat si ca am avut parte doar de un accident acolo… ma determini sa cred ca… este normal sa fie asa…
      nu este normal…
      de aia imi doresc o altfel de romanie…

  9. Simpler zice:

    Multi bloggeri romani ar vrea sa stie daca ai avea curajul sa raspunzi la cateva provocari simple si de bun simt. Daca esti interesat/a sa participi la acest joc intre bloggeri intra aici.

  10. ironicblonde zice:

    Oovi….mai bine că nu ai văzut ce se întâmplă la etajul 5 al respectivului spital – la oncologie infantilă: este o filială a infernului!copii lăsaţi singuri în chinuri de nedescris, deoarece părinţii unora din micuţi trebuie să meagă şi la servici pentru a putea plăti medicamente, şpăgi, atenţii, asistente nervoase, depăşite de situaţie…ştiai că există o lipsă acută de personal medical pentru oncologie infantilă,fiindcă niciun om normal nu rezistă psihic să vadă un timp îndelungat atâţia copii în suferinţă, dintre care jumătate mor …noroc cu sufletele nobile care fac voluntariat în acel infern! Şi nu, nu sunt de acord că România e o ţară pierdută definitiv, atâta timp cât mai există astfel de oameni…ei sunt peste tot, să ştii, şi nu sunt puţini….doar că nu îi promovează nimeni şi nici nu sunt dornici de publicitate….poate într-o bună zi numărul lor va atinge masa critică şi situaţia se va răsturna…asta depinde de efortul fiecăruia dintre noi de a fi buni, corecţi fiecare la locul lui şi de a ne educa copiii în acelaşi spirit. Nimeni nu poate face acest efort în locul nostru….nu putem blama sociatatea coruptă şi decăzută,pentru toate nenorocirile care ni se întâmplă, căci societatea suntem chiar noi……..cum am zis,aştept ziua când proporţia Bine -Rău va fi măcar 51%-49%….şi declicul se va produce. Speranţa moare ultima, ştii… 🙂

    • ovi zice:

      blonda… sa stii ca avem aceleasi asteptari… schimbarea proportiilor…
      nu am fost la etajul 5… si nici nu doresc cumva sa mai merg pe acolo… la nici un etaj…

  11. deea zice:

    Nu este normal ce se intampla si eu sper ca totusi a fost un accident…desi cam frecvente la noi din cate am intrebat dupa…nici nu stii ce sa spui.. e mare pacat…povestea cu termometrul si secundarul, ma uimeste pur si simplu.

  12. mihaela constantin zice:

    Romania e o umilinta totala…in aproape orice domeniu. O mizerie de tara.

    • ovi zice:

      mihaela… bine ai venit in fereastra mea… mi-ar face placere sa ramai…
      cu toate inconvenientele simtite chiar pe pielea mea… consider ca romania este si ramane, o tara frumoasa si bogata…
      regret degenerarea educatiei omului de pe strada… regret si mai mult faptul ca romanii nu stiu sa faca politica… si sa conduca bine tara aia plina cu potential bun…
      poate… se va schimba in bine si acolo… imi place sa sper in asta…

      • Frumuseţea sau urâţenia sunt în ochii privitorului. Eu văd părţile minunate ale României şi mă mândresc că sunt româncă basarabeană….nu este vina acestui pământ că e populat de mulţi oameni nedemni, care îl distrug. Nu există pe Terra o ţară în care să curgă exclusiv lapte şi miere….nu există popor fără lichele Ne-am născut în anumite condiţii ca să învăţăm nişte lecţii, deci, trebuie să acceptăm ceea ce ni se dă la naştere, sau…. să schimbăm ce putem schimba….fără a blama sau a deznădăjdui….pentru că nimic din ce vine de la Dumnezeu nu este nedrept!

        • ovi zice:

          sigur… tu spui frumos… si te cred… si imi place…
          nu vreau sa blamez in nici un fel… astae foarte clar… admir pe cei ce fac bine pentru romania… pentru semeni in cel mai general sens…
          am plecat din romania… deci… pot fi judecat, pentru asta… imi asum riscul… nu regret ca am plecat.. dar… asta e alta poveste…
          tu zici… si iarasi bine zici… ca… „ce vine de la dumnezeu…”
          acum… daca accept ca vine ceva de la dumenzeu, trebuie sa accept si ca… altceva vine din alta parte… sa zicem de la satana…
          dilema mea este… cum stiu, ce vine de la unul si ce vine de la celalat…

          • elisabeta zice:

            La noi sunt codri verzi de brad
            Şi câmpuri de mătasă;
            La noi atâţia fluturi sunt,
            Şi-atâta jale-n casă.
            Privighetori din alte ţări
            Vin doina să ne-asculte;
            La noi sunt cântece şi flori
            Şi lacrimi multe, multe…

            (Octavian Goga)

  13. Lotus zice:

    Din pacate, Ovi, nu numai in Fundeni, ci in toate spitalele publice din Romania, daca nu ai bani, nu ai nici o sansa… Poate, cine stie cum, sa nimeresti pe mana unui medic care-si mai aduce aminte de valorile pentru care a ales aceasta meserie… poate doar asa…
    Nu la fel stau lucrurile in clinicile si spitalele private, insa ele nu ofera decat o gama mult prea restransa de servicii. Si asta tot din cauza „distinsilor” de la minister.

    In fine, sunt multe de zis, insa am ajuns la concluzia ca nu are rost atata „zbatere”. Primim ceea ce permitem! In Romania sunt inca prea multi oameni care in fata medicului, a preotului si a dascalului nu indraznesc sa-si ceara dreptul.

    Neplacuta experienta ta, iar daca ti se mai face dor de-ntors „acasa”… gandeste-te de doua ori: este doar o fata a unui sistem care nu functioneaza… mai sunt alte cateva zeci…

    • ovi zice:

      lotus… ma bucur sa citesc de la tine… parca ar fi o regasire peste timp…
      voi veni in romania… in ciuda a tot ce nu functioneaza acolo… nefunctionalitate care ma doare… voi uita durerea sau poate o voi inlocui cu alta…sa de ce nu… cu ceva frumos si benefic…
      noapte buna…

  14. Rox zice:

    stiu ce zici: am stat cu mama o luna internata la colentina si apoi am ajuns la euromedic, la polisano si la fundeni! crima si pedeaspsa: nimic nu misca daca nu cotizezi, te plimba din loc in loc, aparatele nu functioneaza, dar isi revin miraculos dupo 50 de ron plasati intr-un buzunar incapator. la particulari e altfel, dar una peste alta, nu e mai bine: platesti, dar nu ai certitudinea ca rezultatele ce ti se dau sunt ok… nici nu stii incotro sa o apuci! sa te pazeasca sfantul sa ai nevoie de spitalizare sau operatie in romania!

    • ovi zice:

      Rox… bine ai revenit pe aici… chiar imi era dor de comentariile tale…
      da… a fost o exeprienta foarte neplacuta… pe langa faptul ca e spital… si acolo ai de-a face cu suferinta, durere… mai suporti si altfel de neplaceri si mitocanii…
      pacat ca e asa,,,
      si da.. cum zici tu… sa nu ai de mers la medic.. asta e cel mai bine… pentru asta, cel putin sa avem un regim de viata sanatos…
      noapte buna…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s