natura moarta… in primavara vietii…

Se spune, si pe buna dreptate, ca primavara, este sezonul revenirii la viata…

Sunt insa si exceptii… fara ele, regula nu ar fi intarita…

Pentru ce nu a avut viata, niciodata nu va exista revenire la altceva decat ce a fost din vesnicii… iar  ce a murit, isi urmeaza destinul, explicat de legea a doua a termotinamicii, cu cresterea entropiei.

Iata deci, cararea unde am incercat astazi, sa gasesc putina cunoastere…

Piatra… va  ramane piatra pentru etern… ea, desi fara viata… este atat de naturala… interesanta si mai ales… stabila… in formele ei… zice-se… erodate sau erodande…

Parca este o impreunare  a  destinului comun, intr-o forma comuna, regasit in atatia atomi si molecule de aceeasi categorie…

Intrepatrunderea dintre viata si moarte… parca reliefeaza si mai pregnant entropia… dezordinea, a tot ce nu este influentat, de o energie din afara…

Luciul lemnului uscat,  fara viata, nu inseamna stralucirea valorii, ci mai degraba sigiliul cu care moartea  si-a semnat trecerea…

Indreptate spre cer… ca mainile in ruga inaltate… ramuri fara de viata,  parca domina peste verdele crud al primaverii…

Toate mor… dar altele se nasc, parca mai iute decat moartea poate sa ucida…

Ma intreb… vesnicia…  este ea, dominata de viata sau de moarte???  Daca este de moarte… ce rost mai are viata trecatoare???

Lemnul… pare cuprins de o incordare venita de dincolo de moarte… poate este insa-si lupta lui continua pentru existenta, purtata zilnic, pana in clipa in care viata a pleca de la el,  batalie, inmarmurita in lesul lasat fara seva… ca marturie ca totul este prea trecator…

Este insa prea trist, sa fie totul trecator…  tot cred si sper, ca viata este eterna..

Invat de la piatra statornicia in timp…

Oare cat va rezista ea? Eu???

Multe sunt necunoscutele vietii…

Multe le consideram “asa”… doar pentru ca le-am mostenit “asa”, de la inaintasii nostrii…

Se pare ca drumul spre cunoasterea absoluta, ne este inchis… dincolo de bariera stiintei de azi, barierea construita de mana umana… ramane un teren absolut necunoscut… care seamana insa atat de mult, cu ce stim noi…  cine oare indrazneste sa se avante dincolo de ea???

Eu incerc un pas inainte… facut prin credinta… prin speranta… ca viata este vesnica… si ca moartea este trecatoare…

Reclame

Despre ovi

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...
Acest articol a fost publicat în adevaruri de ieri si de maine. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la natura moarta… in primavara vietii…

  1. vio zice:

    poate piatra are si ea viata……este mai firava…nu o zarim…..

  2. Totul in jur este viata chiar daca nu sunt forma directa pe care o cunoastem noi. Energia in sine este viata iar materia – este energie pura daca o „despachetam” pana lanivelul ultimilor protoni
    Ovi, citeste despre iluzia maya descrisa de yoghini 🙂

    • ovi zice:

      hapi…
      eu cred ca totul este viata… dar… mi-ar fi cu neputinta sa expic asta, unei mame, de ex. care si-a pierdut fata in accident de masina…
      poate ca… moartea, ramane totusi singura si unica ratiune de a fi a vieti… desi… eu cred ca viata este mult mai mult..

      • E ciudat ca ne gandim atat de rar la moarte pentru ca – asa cum spui este singura ratiune…….ori pentru mine asta nu inseamna sfarsitul existentei ci trecerea intr-o alta dimensiune…E ciudat…..uneori ma sperie, alteori ma incanta existenta ei…..si ultima situatie apare atunci cand descopar cat de efemera e notiunea de fericire.
        Cand ne dam seama ca nimic nu ne implineste cu adevarat pe termen lung, acceptam binecuvantarea sfarsitului…

        • ovi zice:

          astazi am primit un banc, scris si cu imagini, despre trecerea dincolo de viata asta… e simpatic… daca imi lasi o adresa de email il trimit..

          nu cred in reancarnare…
          am intalnit conceptul asta pe vremea cand eram copil… era un batran, care venea si vorbea cu tata despre asta… si el zicea ca… la moartea fiecaruia se naste altceva… si eu ascultand… cam fara drept de cuvant… pentru ca eram mic… am indraznit totusi sa spun… ‘asta inseamna ca, pe pamant este un numar constant de vietuitoare… altfel ar fi moarte fara reancarnare sau nastere fara de moarte” la care si batranul si tata au amutit… eu nici acum nu cred in numar constatn de vietuitoare…
          nu cred nici in trecerea in alta sfera de cunoastere… pentru ca nu ii vad rostul… mai ales ca moartea survine cand noi, ca si trup, suntem cei mai vunerabili si neputinciosi… daca ar fi totusi sa accept ca moartea insemna o trecere in sfere mai inalte… atunci asta este o motivatie in plus sa cred intr-o forta supranaturala… deci ajung la dumnezeu… la creatiune…. si la viata vesnica, drept rasplata la cum am trait pe pamant… si accept mai usor conceptul acesta, mai ales ca este sustinut si de bibile…
          in fine… intru in subiect dificil… si am emotii… asa ca… ma opresc aici… inainte de a patrunde intr-un hatis din care sa nu mai stiu sa ies la lumina…
          am multe de invatat… asta e sigur…

  3. Rêve blanc. zice:

    🙂

  4. Samsara zice:

    Frmoase carari …interesante imagini …

    De ce sa incercam sa intelegem necunoscutele vietii?
    Ce frumos spunea Blaga …

    „şi tot ce-i neînţeles
    se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
    sub ochii mei-
    căci eu iubesc
    şi flori şi ochi şi buze şi morminte”

    • ovi zice:

      de ce oare, nu mi-a placut blaga??? am fost prieten cu matematica… deci ar fi trebuit sa-mi placa si el… dar… nu a fost asa…
      da…
      poate, ar fi mai cuminte, sa nu incerc sa inteleg… dar… nu pot… vreua sa stiu… sa stiu… sa stiu…

      in felu-mi propriu… si eu iubesc… altfel decat blaga… evident… si flori.. si buze… si… si…
      dar… de ce mi-e jena sa trec pe la morminte???? eu doar pastrez in amintire, pe cei inmormantati…

  5. Elisa zice:

    Trecatoare moartea? O trecatoare prin viata noastra, da. Apucand in bratele ei mereu cate ceva ce nu am vrea sa pierdem nicicum… Dar ne ia, lasand pustiu si jale… Timpul asterne petale de alinare , dar nu chiar totul poate fi acoperit, inlocuit, domolit.
    … Mi-a placut drumetia.

    • ovi zice:

      elisa…
      nu stiu… poate ca totusi, e trecatoare moartea… de ce ar fi ea mai puternica decat viata???
      eu cred ca viata… a fost conceputa de un creator… si ca moartea este un rezultat al unor alegeri…
      ma gandesc si eu… creatorul ar trebui sa faca ceva mai puternic decat un rezultat al alegerilor umane…
      dar… repet… nu stiu… desi… as vrea sa stiu…

  6. Lorena zice:

    Superbe pozele … natura moarta, intr-adevar, insa fantastic decorul creat de aceasta natura moarta.

    Referitor la ultimele paragrafe, cele despre vesnicia vietii … nu stiu ce sa zic … contrar aparentelor, cam mai pragmatica din fire si foarte tehnica … am neaparata nevoie de explicatii stiintifice ca sa cred in ceva … crezi ca mi le poate da cineva?
    Crezi ca exista cineva care sa explice stiintific eternitatea vietii?
    Bine, pot fi multi, dar eu vreau ceva concret, nu povesti … nu-s genul care crede in basme si nici nu sunt de acord cu sacrificarea acestei vietii care pentru mine este ceva real, pentru eternitatea vietii de dupa …
    Nu stiu ce sa zic, nu vreau sa supar pe cei care cred in eternitatea vietii, dar dupa parerea mea, chiar daca ar exista asa ceva, cui ar folosi oare?
    Eu acum, in viata asta, am constiinta, am simturi, plang cand sunt trista, rad in hohote cand sunt fericita … de ce sa sacrific toate acestea pentru un trai anost, in speranta ca sufletul meu va trai vesnic …? Cui foloseste vesnicia sufletului meu?
    Realizez ca sunt extrem de pragmatica …

    • ovi zice:

      lorena… bine ai revenit…
      aici este un tip… care a infintat o organizatie si un post de radio… si ei vestesc sfarsitul, pentru data de 21 mai anul asta… deci.. sambata…
      nu imi e teama de final… nu cred ca sambata va fi ultima zi… nici pe departe nu accept invatatura asta…
      cand ma gandeam la viata eterna… nu ma gandeam neaparat ca viata mea sa fie eterna… desi… cred ca mi-ar face placere sa fie… nu ma intreba de ce… pentru ca nu as sti sa raspund concret…
      si eu sunt pragmatic… si tehnolog pe deasupra… si legea a doua a termodinamicii ma fascinat cand am invatat despre ea… de la o profesoara frumoasa… ana maria rosca…
      nu concep ca in tot ce exista sa nu fie un „ceasornicar” , care a pus totul la cale… si… care pastreaza totul, alimentand cu energie, in asa fel ca entropia sa nu creasca… si sa transforme totul in haos…
      pe de alta parte… nu cred in rasplata populista… de dincolo de viata… ca… daca ai fost bun aci vei primi bine dincolo si daca ai fost rau, vei primi rau… si nu cred, pentru ca talharul de pe cruce, a primit asigurarea ca va fi in rai… desi era talhar…
      deci… nu cred intr-o viata austera aici, care va conduce la viata vesnica…
      daca ar fi ceva, care ar trebui sa domine viata noastra aici, ca sa fie, sa zic, recomandata pentru dincolo, aceasta ar fi iubirea… si numai iubire, manifestata in noi, in asa fel ca ea sa fie naturaletea noastra primordiala…
      cui foloseste vesnicia?? dar cui foloseste moartea??? (ca proces, nu ca eveniment in sine)
      prea multe necunoscute… prea multe intrebari…

  7. Nice zice:

    Drumul cunoasterii…e la fel ca si viata, nu Ovi, nu se sfarseste niciodata. 🙂 Optimist mesajul articolului tau, unul deosebit de profund, care te indeamna la reflectie.

    • ovi zice:

      mercic nice…
      la mine cred insa… s-ar potrivi mai bine… drumul necunosterii… sau.. drumul dorintei de a cunoaste…
      sunt optimis prin nastere si educatie… cand nu sunt optimist… inseamna ca m-am sculat prea de diminetata in ziua aia… si astfel i-am ruinat toate orele…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s