traiesc…

Traiesc o vreme plina de tumult,

In care ratacesc nepasator…

Uitand ca sunt un muritor

Doar cu pretentii de mai mult.

Si cui ii folsesc pretentii aberante,

Cand viata nu-i decat  rutina,

Cand totul se transforma in ruina,

In catastrofe culminante???

De-ajuns a fost o zdruncinare

A gliei, ce parea ca se pravale

Si-au fost atatia morti si pagube materiale,

Abia cuprinse-n calcule binare…

Cumva, ma regasesc scapat din valuri de omor

Si plang cu cel salvat din ape

Doresc sa-i fiu cu sufletul, tot mai aproape ,

Ca  plansul  lui amar, sa-i fie mai usor…

Si-n ultim spasm de regasire a mea, cu mine,

Mai pot,  sa-nalt o ruga, catre cer…

Sa ocroteasca El, pe cel ramas stingher

Si sa aduca iar, pe lume , liniste si bine…

(Dupa cutremurul devastator din Japonia…  martie, 2011)

Despre ovi

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...
Acest articol a fost publicat în VERSURI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

34 de răspunsuri la traiesc…

  1. deea zice:

    poezia ta m_a emotionat f tare… si ma simt vinovata ca, mereu am evitat subiectul, mai ales la TV…e cumplit:(…dar Dumnezeu se ingrijeste de toate!

    • ovi zice:

      placut sa stiu ca, emotioneaza…
      sincer… cand am vazut prima data un videoclip cu valul nimicitor… mi s-a zburlit parul pe mine… eram la servici… priveam pe telefon… apoi acasa am ramas inmarmurit de ce ma gasit pe internet si la tv… chiar realizez ca… pamantul nu ne apartine… ca timpul nu este al nostru… ca doar clipa o avem, ca sa ne bucuram de ea si sa o impartasim cu toata lumea…

  2. vio zice:

    gandurile tale mi-au marit intensitatea emotiilor legate de acest trist eveniment…..cred ca ar trebui sa ne rugam pentru ei…..poate va incepe ca viata sa-si reia cursul…..
    pentru a nu stiu cata-oara s-a confirmat ca nu suntem nimic in fata naturii…lacomia…rautatea…nu ne servesc la nimic…in fractiuni de secunda putem pierde tot…poate exista sansa sa se vorbeasca de noi la trecut(daca mai are cine)

    • ovi zice:

      da vio… pana la urma… ce conteaza cel mai mult, este partea interioara a omului… pentru ca asta va ramane la trecerea spre dincolo… trecere care poate fi oricand, in orice clipa… printr-un cutremur… sau pur si simplu natural, din cauza oboseli in alergarea pe pamant…

  3. Camelia zice:

    Să ne rugăm pentru toţi năpăstuiţii vieţii; pe lumea asta multe suflete suferă..calamităţile nu sunt doar dezastrele făcute de natură…mai sunt şi cele emoţionale care pot lăsa răni adânci în trupul sufletului; unele nu se închid niciodată.
    În faţa stihiilor dezlănţuite ale naturii, realizăm cât suntem de neputincioşi.
    Moartea m-a cutremurat mereu; îmi este atât de greu, ca să mă poţi înţelege, că Steve Irwin, the crocodile hunter a murit, încât nu pot să mai văd ceva legat de el fără să simt o durere în plexul solar…încă plâng moartea lui Florian Pittiş; vorbesc de fiinţe pe care nu le-am cunoscut decât de departe, niciodată nu ne-am atins sufletele.
    Am prieteni morţi în accidente de maşină; unii au supravieţuit…unii…
    Încă mi-e dor de tatăl meu.

    • ovi zice:

      da… din nefericire, moartea este prezenta mereu in viata noastra… si noi… neputinciosi in fata ei, doar speram si ne intoargem gandul spre Dumnezeu…
      ar fi trebuit sa ne obisnuim cu ea… cu moartea… dar se pare ca mereu ne surprinde in mod dureros, desi o stim mereu si mereu tot langa noi…
      gandul asta ma face sa imi doresc sa traiesc doar frumos… in asa fel ca atunci cand va fi sa fie trecerea-mi spre dincolo, sa am cat mai putin regrete…

  4. Samsara zice:

    M-au cam „cutremurat” versurile tale !
    Emotionante !

  5. Camelia zice:

    Există un altfel de „dincolo”, Oovi. Acel dincolo de noi.
    Tu când spui „dincolo” spui câmpiile elizee…un fel de a o spune…
    Eu când spun „dincolo”, spun altceva. Asta ca fapt divers.

    • ovi zice:

      Camelia… pentru mine… dincolo depinde mult de context… asa il folosesc… si tot asa il si inteleg…
      dincolo… poate fi si acolo unde nu mai este viata… poate fi si mult mai mult… sau mai putin…
      imi place sa cred ca, sesizez corect, dincolo al tau… si al meu…

  6. Camelia zice:

    Acel „dincolo” despre care îţi povesteam are de-a face cu fiinţa umană…ce este una psihică.
    Spuneam ceva despre fiinţa internă; răspunsul meu gândului tău lăsat în jurnalul meu…În fine…Nu mai reiau.

    • ovi zice:

      tu in general scrii mai mult despre interior decat despre ceva palpabil…
      recunsoc in scrisul tau ca o incrancenare mai puternica decat intre doua ostiri pe campul de lupta…
      imi amintesc din liceu… ceva scris intr-un caiet din ala ce se numea oracol… niciodata nu am inteles de ce se numea asa… „ranile sufletesti se deosebiesc de celelalte prin aceia ca se acopera dar nu se inchid… mereu dureroase ele sunt mereu gata sa redeschida”
      citatul surprinde chiar ideia ta… ca sunt tragedii sufleteti tot atat de dureroase sau chiar si mai… decat cel mai mare cutremmur…
      in ultima noapte de dragsote, inatia noapte de razboi… era ideia ca… nici nu conteaza daca mori intr-o batalie mare si de rasunet… sau daca mori lovit de un glont ratacind aiurea… moarte, tot moarte este…
      dincolod de toate cele scrise… sper inca o data ca am inteles gresti…

      ps: se spune ca la oameni… comunicarea prin cuvinte, este cea mai deficitara… pentru ca… sunt niste pierderi de la gand la exprimare… apoi altele de la exprimare la auzire… si altele de la auzire la intelegere… deci o tripla pierdere… (este drept ca… in cazul nostru este doar dubla, pentru ca prima este omisa…) si daca punem aceleasi perdere si pentru raspuns… realizam cat de deficitar este dialogul…

  7. Camelia zice:

    Da, Oovi, în poveştile mele foarte mulţi şi-au recunoscut trăirile şi gândurile; eu scriu despre ceva…ceva anume, ar cuvintele mele sunt lesne sau cu putinţă de străbătut de cei care ştiu să citească în ele şi dincolo de înţelesul lor.
    Nu am un blog, cum s-ar spune, comercial…un suflet că avertiza că în ultimele mele poveşti sunt surprinse aspecte ale singularătăţii fiinţe, care mai înainte era atotcuprinzătoare şi în care toţi se regăseau; mă avertiza, glumind, că îmi voi pierde „audienţa”. Aspect care nu mă interesează câtuşi de puţin; nu scriu pentru marele public, ci pentru mine şi, cum spunea un alt suflet…şi pentru el, pentru că mă citeşte…o ştie…ştie să citească. Cei care mă ştiu de mai bine de un an, mă ştiu citi.
    Scrisul meu spune multe, nu’i deficitar la acest capitol.
    Cât despre gânduri…există gânduri care se aud, care transmit vibraţii, care nuse împiedică, un mod de a o spune, de materie, timp sau spaţiu. Există multe dincolo de noi; acel „dincolo”.
    Un sfârşit de săptămână senin.

    • ovi zice:

      citindu-te… parca am prins ecoul, din facultate al spuselor profesorului de stiinte politice… era cursul la care dorinta de a lipsi era cea mai mare… dar nu reuseam sa ii dau viata… si rasplata era minunata, tocmai prin frumusetea prezentarilor acestui profesor…
      la tine nu am imboldul de a pleca, dimpotriva… de multe ori imi doresc sa te recitesc, tocmai sa inteleg din scrisul tau, inca o fateta de adevar… si cred ca daca as citi de o suta de ori, as realiza o suta de adevaruri care nu se exclud, si nici nu as epuiza intelegerea…
      mercic de urare… si nu numai…

  8. Camelia zice:

    Îi caut pe cei asemeni mie, cu acei cu care mă înţeleg într-o anume limba; cea a noastră…nu e nici engleză, nici franceză…nici…nici…nici măcar română. E un grai anume.

    • ovi zice:

      spurgeon… a fost intrebat ce face el in Africa… si a raspuns ca… face evanghelizare, uneori folosind chiar si cuvinte… asta… ca intelegere la „grai anume” care se stabileste intre oameni, cel mai profund, prin ce este pus, din inima, intre cuvinte…

  9. Nice zice:

    Ca si deea, si eu am evitat subiectul, nici la televizor si nici pe net nu am cautat informatii sau imagini despre cumplita catrastrofa. Inca mai sper ca e un scenariu de film… 😦 In fata unei asemenea tragedii, cuvintele mele sunt prea putine si prea sarace.

    • ovi zice:

      da… fiecare persoana are propria alegere necondamnabila, la intelegerea si referinta evenimentelor…
      ce s-a intampalta acolo… pe mine m-a uimit inca de la primul videoclip privit pe telefon la servici… si inca ma uimeste… acum mai mult felul in care japonezii se raporteaza si cauta rezolvare la nenoricire…
      in mintea mea se chinuie o multime de intrebari… pe care daca as incerca sa le dezbat, as ocupa spatiul pe blog pentru cel putin trei luni de zile, fara sa dau un raspuns protrivit… pentru ca… nu am raspuns care sa ma satisfaca pe mine mai intai…
      da… ar fi mai potrivit sa tacem…

  10. Camelia zice:

    Hai să îţi povestesc o scurtă istorioară, şi cu asta închei. Încep mai întâi prin a-l cita pe EO, pentru care am o admiraţie ca spirit; o declar public…scrie într-un anume fel, şi este „altfel”…acel altfel pe care eu îl caut în cuvinte; iubesc cuvintele, unii ştiu să facă dragoste cu ele…un mod de a o spune. EO zicea că în acestă lume virtulală, nimeni nu citeşte pe nimeni…cu excepţia câtorva, acei care SE citesc.
    Şi acum povestioara…
    O fiinţă cu un blog care îmi place, postase un fragment dintr-o scriitură aparţinându-i lui Geo Bogza. La sfârşit, deşi nu folosise ghilimelele, îi menţionase, logic, numele.
    O jună a gratulat-o, cum că tare frumos scrie şi i-a admirat talentul scriitoricesc. Semn că nici măcar nu citise până la capăt. Trist…foarte trist.
    Cam asta despre cei care citesc. Cât despre cei care scriu, se scriu pe ei. Când citeşti, pe tine te citeşti; mi-a spus-o un profesor în facultate…nu dezvolt subiectul, că nu aş termina câteva zile de acum încolo de scris.

    • vasilescumihaela zice:

      Eu cred ca esti prefacuta si enervanta si nu iti cunosti decat propriul interes si vrei sa iesi pe orice cale in evidenta si cand nu ti se satisfac mofturile aberante esti agresiva dupa care faci pe victima. In concluzie… nu imi placi si gata…

      • ovi zice:

        mihaela… imi este neplacut sa recunosc faptul ca, acest comentariu ma intristeaza… dar… asta este adevarul…
        nu mi-am dorit niciodata sa fac din locul acesta teatrul de agresiuni verbale… si nici acum nu-mi doresc asa ceva…
        in concluzie… daca vor mai fi comentarii asemanatoare… imi rezerv dreptul sa nu le mai public…
        multumesc pentru intelegere…

    • ovi zice:

      nu stiu cine este EO…
      eu de obicei citesc… si sigur, nu comentez, cand nu citesc…
      da… recunosc… uneori dupa luni de zile… ma recitesc… si poate ca abia atunci incep sa ma inteleg un pic… in problema in cauza… (ar fi benefic daca m-as citi inainte sa public… cel putin ar fi mai putine greseli gramaticale… )
      zora cea roza si banda ei… este o carte pe care am citit-o prin liceu… tema principala… intelegerea artei… muzica la cimpoi… pe care compozitorul o intelge intr-un fel… interpretul in alt fel… si ascultatorul in fel propriu… asa si cu cititul…

  11. fancymiss zice:

    frumoase versuri,
    chiar daca redau tritetea si realitatea timpului..

    • ovi zice:

      fancymiss… fii bine venita aici… imi doresc sa te simti bine… si sa mai revii…
      ma bucur sa stiu ca… iti plac versurile…
      da… ele tradeaza cu prisosinta, durerea evenimentului… asa cum l-am perceput eu…
      dar… sa speram ca, urmatoarele, vor avea o tema mai frumoasa… sau cel putin mai optimista…

  12. Camelia zice:

    „Si-n ultim spasm de regasire a mea, cu mine,

    Mai pot, sa-nalt o ruga, catre cer…

    Sa ocroteasca El, pe cel ramas stingher

    Si sa aduca iar, pe lume , liniste si bine”…

    Cuvintele astea, din ultima strofă, au un sunet şi o vibraţie aparte…sunt altfel…şi, după ce le-ai citit, în final, la ultimul cuvânt, simţi o pace undeva, în înăuntrul tău. Chiar dacă eşti tulburat, simţi că se pogoară ceva ca un abur, în linişte. peste tine..

Lasă un răspuns la Camelia Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s