sa fie cineva, care sa moara in locul tau… (I)

Era pe la jumatatea secolului trecut, in Brazilia, când la nastere, mama murind, a lasat in viata doi gemeni. Tatal lor decedase cu doua luni in urma, într-un accident de mina asa ca, micutii au fost dati spre adoptie.

Juan a fost luat in familia Faris care deja mai avea doi copii, iar  fratele lui, Armando, a ajuns in familia Escalantes, urmând sa fie singurul mostenitor al bogatiilor acumulate. In familia Faris, pe când Juan avea sase ani, s-a mai nascut inca un copil. Curând dupa, tatal a ramas fara slujba iar situatia materiala s-a deteriorat simtitor. Neajunsurile l-au lovit in primul rand pe Juan, care a început sa perceapa dureros respingerea familiei. La zece ani, afla ca sotii Faris nu sunt parintii lui naturali si fuge de acasa pentru prima data.  La paisprezece ani, renunta la scoala si îsi ia viata in mâini proprii.  La saisprezece ani, implicat fiind într-o spargere a fost prima data închis. De atunci viata lui se împarte intre puscarie si libertate. La douazeci si sase de ani, sperând într-o rascumparare, rapeste doi copii., dar situatia nu este asa cum o planificase, urmarit si încoltit, ucide copiii, dupa care este prins. Cazul face rasunet in toata Brazilia. Opinia public fierbe asteptând sentinta capitala, ziarele ocupa prima pagina, pentru multe zile cu  acest caz.

In acest timp, Armando, îsi faurise o educatie solida devenind un tânar promitator, ocupa deja functia de director la compania UBB International din USA, unde tatal lui era vicepresedinte.  Într-o zi, pe când rasfoia presa la birou, pe prima pagina a ziarului Journal de Brasil, vazu chiar chipul sau. Cu înfrigurare citeste articolul si afla despre Juan si crima oribila comisa de el. Cu simtamântul ca, acolo este ceva tainic despre el, îsi apeleaza in mod direct parintii si printre ezitari,  afla despre adoptie si ca are un frate geaman, chiar pe Juan despre care ziarul scria. Ceva se frânge in el. Simte nevoia sa se retraga pentru un timp si pleaca într-o statiune din Marea Caraibilor.

Se întoarce de acolo cu o pace in suflet si in privire dar si cu un plan pe care îl face cunoscut parintilor.  El vrea sa ajunga la fratele lui in închisoare si îl ruga pe tatal sau, ca sa ii faciliteze acesta, folosind relatiile lui.  Cu greu,  vazând ca nu este cale de întoarcere la fiul sau, tatal nu are încotro si accepta. Obtine dreptul, printr-o aprobare speciala, la o serie de opt vizite a cate treizeci de minute. El crede ca, este de datora lui sa-i ofere sansa vietii, fratelui sau, care a fost lipsit de privilegiile de care el s-a bucurat din plin. Prima întâlnire, Armando, îmbracat sa nu fie recunoscut, cu gardianul alaturi, intra in celula si  vorbeste singur. A doua întâlnire, renunta la gardian, Juan insa tace mereu. A treia întâlnire, Juan începe sa prinda încredere in necunoscutul care ii arata atâta interes. A patra întâlnire, începe sa vorbeasca, lasând sa se dezlantuie frustrarea cunoscuta in familia Faris.  A cincea întâlnire, Armando ii dezvaluie cine este. La a sasea întâlnire, ii face cunoscut planul sau, Juan nici vorba sa accepte apoi  se clatina in hotarârea lui. La  a saptea, ii spune ca, la urmatoarea sa fie pregatit sa faca schimbul. Cu greu Juan accepta sa se îmbrace travesti. La despartire, Armando ii spune: “adu-ti aminte, ca de acum tu nu mai traiesti viata ta, ci  viata lui Armando Escalantes. Sa nu uiti ca, un altul care sa moara pentru tine nu mai exista, traieste demn de iubirea mea.” Juan: “jur ca-ti voi onora amintirea.”

Afara, într-o masina a UBB International, cu inimile sfâsiate de durere, parintii îsi primesc noul fiu. Dupa doua saptmani, la data de 28 iulie 1973, in sala tixita a tribunalului din Rio Grande, juriul anunta sentinta lui Juan Faris, moarte prin spânzurare. Undeva in sala, un tânar elegant îmbracat se frânge de durere, in timp ce parintii îl sustin. Noul Armando, s-a tinut de cuvânt. Ajutat de tatal sau, de consilieri, a reusit sa-l înlocuiasca demn pe fratele sau in raspunderile lui de director. Familia Escalantes, a trait iarasi zile fericite, pana când, cel de-al doilea fiu moare la 31 de ani, într-un accident de elicopter.

(Dupa Michel Balais, revista Revue 1978)

Reclame

Despre ovi

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...
Acest articol a fost publicat în adevaruri de ieri si de maine. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

29 de răspunsuri la sa fie cineva, care sa moara in locul tau… (I)

  1. vm zice:

    azi toti bagati din astea triste

    • vm zice:

      nu era un repros..

      • oovi zice:

        hi…
        bine ai venit pe aici… chiar simt in mine insumi un fel de durere ca, ai sosit tocmai la un articol ce poate fi considerat trist…
        oricum… personal am prerceput istoria de fata ca pe ceva extraordinar, prin fatul ca, intr-adevar, realitatea mai poate surprinde prin gesturi totale.
        nu am luat drept repros ce ai scris… ci doar ca o constatare… ca un punct de vedere… pentru care iti multumesc…

  2. DeepSky zice:

    Impresionanta istorioara.
    Oare sunt oameni capabili de asemenea altruism?

    • oovi zice:

      deep sky…
      ma bucura prezenta ta aici… fii bine venita…
      da… eu cred ca mai exista persoane gata sa moara pentru altul… dar… mai mult cred, ca ar fi mame pentru fii, decat frate pentru frate… sau altcum…

  3. alm zice:

    da , povestea este pe cat de sfasietoare pe atat de minunata,. ma gandeam insa ca asta se intampla in ’73 iar de atunci societatea a involuat rau de tot. tu crezi, oovi , ca gestul ast ar maii fi repetabil in ziua de azi? in afara de faptul ca nu prea mai exista pedeapsa cu moartea, dar dinamica in sine …….crezi ca mai e repetabila?

    • oovi zice:

      alm…
      bun venit pe pagina aceasta…
      cioran spunea, in alte cuvinte… cu cat ne indepartam de creatiune, cu atat devenim mai rai…
      eu cred totusi ca este posibil o repetare… mai ales mama, pentru odor… chiar ar fi des evenimentul, cred, daca ar fi si posibil…
      sunt pentru interzirea pedepsei cu moaretea… sunt un pacifist convins… dar uneori legile trebuiesc insa aplicate mult mai ferm…

      • alm zice:

        am o prietena buna de tot 🙂 pe care o cunosc ca pe sufletul meu , care si-a vazut omul pe care il iubea alunecand incet si singur in jos , si care s-a zbatut atat de mult in sufletul ei ca sa-l ajute sa se ridice din nou incat i-a cerut lui Dumnezeu in rugaciune foarte serioasa ca daca trecerea ei in nefiinta l-ar intoarce pe el din drum , sa fie asa. Poate ar parea o femeie nebuna dar nu e asa.
        Timpul insa a demonstrat ca Dumnezeu nu a primit cererea ei, ca El nu trece peste alegerea omului, chiar si aia de a trai intr-un cos de gunoi, si atunci la ce bun sacrificiul tau?

        • oovi zice:

          da…
          asa cred si eu… ca dumenzeu respecta alegerea omului… si cand e buna si cand e rea…
          sacrificiul poate fi privit din multe unghiuri… uneori rodeste prea tarziu… aproape cand toti au uitat de el… alteori are un raspuns imediat… ca in istorisirea de mai sus…
          in cazul prietenei tale… nu stiu ce sa zic… decat ca admir curajul si devotamentul ei… dar mai bine se ruga la dumnezeu sa intervina cu o schimabre nu sa treaca ea in nefiinta… dumnezeu nu cere o jertfa, pentru a interveni in viata unui om…
          de multe ori… trecerea in nefiinta nu rezolva problema… ci doar o pecetluieste… pentru ca pesoana trecuta dincolo nu mai poate sa lucreze efectiv.. doar numai prin ecoul amintirilor ei…

          • alm zice:

            da am uitat sa mentionez ca se rugase ptr o schimbare ceva ani …….
            asa este ai dreptate! sacrificiul poate rodi cand nu te astepti, dar mai intervine si partea cealalta a lucrurilor, ca uneori suntem dispusi sa facem sacrificii care nici nu sunt cerute de la noi , dumnezeu nu asteapta asa ceva, noi insine avem un pret mare, si de ce sa nu tinem cont de el? Sunt oameni care nici daca s-ar intoarce Moise si Ilie , nu si-ar indrepta viata si atunci la ce bun sa te arunci cu capul inainte sa te sacrifici?.

            • oovi zice:

              asteptarile lui Dumenzeu de la oameni… cred ca nu au de-a face cu jertfele… sau chinurile umane… nici cu moartea… ci mai degraba cu trairea frumoasa… zilnica… cu facerea de bine pentru cei in nevoie…
              de ce nu intervine Dumnezeu cand cineva traieste urat??? pentru ca ar insemna sa ii violeze libertatea, ori El a creat pe om liber si responsabil pentru actiunile lui… pentru alegerile lui…
              intr-un sens… pentru prietena ta… poate fi considerat sacrificiu, trairea langa un om pe care isi doreste sa il schimbe si nu vede nici un raspuns la asteptarile ei…
              se merita asta??? nu sunt eu in masura sa judec sau sa dau un raspuns… ea singura poate sa inteleaga asta… si cred ca totul depinde de dragsotea ei…
              mai sunst convins ca… orice gest facut din iubire pentru celalat, nu ramane fara o rasplata…
              facerea de bine lucreaza si pentru cel caruia ii este destinata, dar si asupra celui care o face…

  4. arcadia zice:

    Răscolitor!
    Deşi teoretic am găsit vreo 3 oameni, mă întreb dacă aş fi dispusă să-mi dau cu adevărat viaţa pentru altcineva în afară de propriul copil…

    • oovi zice:

      uite.. si tu lasi sa se intrevada, ca… ai fi dispusa ca sa iti dai viata pentru copil…
      mi se pare in asta o implinire totala a simtului matern… care este mult mai puternic decat cel patern… si apreciz nespus asta…
      sa nu fie cazul doresc… ca sa mori pentru copilul tau… mai bine sa traiti unul pentru altul… este mult mai frumos si benefic… (poate ca este si mai dificil de trait decat de murit)

  5. Nice zice:

    Pentru nimic in lume Juan nu ar fi trebuit sa accepte schimbul. Pretul platit pentru cea de-a doua sansa in viata e mult prea mare in acest caz.

    • oovi zice:

      si mie mi se pare nedrept… nu imi doresc sa fiu pus in situatia nici unuia dintre ei….
      dar in acelasi timp nu pot sa nu am o deplina admiratie pentru Aramndo…

  6. Samsara zice:

    Ma intreb:
    Ce este mai greu oare?
    Sa te sacrifici sau sa fii persoana pentru care s-a facut sacrificiul?

  7. Elisa zice:

    Inainte de a se ajunge la sacrificiul unui frate pentru celelalt, s-a mai comis un sacrificiu. De ce au fost despartiti cei doi frati? Asta a fost greseala primara!
    Oricum nu stim prea multe despre ce a determinat alegerea asta, un copil sa mearga intr-o familie , celalalt in alta. Erau prea mici sa fie constienti de prezenta celuilalt, dar… Vorba aia – se intalneste munte cu munte , dar om cu om!
    Povestea in sine e si o dovada a importantei mediului in care cresti. Cei doi copii aveau acelasi bagaj genetic, implinirea unui si devierea celuilalt au fost determinate de societatea in care au trait.

    • oovi zice:

      evident… asa este…
      am vizionat mai multe filme cu tema… nedespartirii fratilor in caz de adoptie… si realizez ce insemna o despartire…
      de ce s-a procedat asa in cazul de fata… nu stiu… nu am gasit informatii in sesnul asta…
      eu mai sesizez si… nedretatea de care a avut parte ca fiu infiat… apoi… daca tot faci un bine si infiezi… nu face diferente intre copii… ca astfel intorci binele in rau…
      poate e mai bine, sa nu se infieze in familile in care sunt si copii naturali…
      stiu un caz din romania… povestea de viata a unui infiat… pe care o stiu chiar de la el… el avand acum in jur de 60 de ani… si isi aminteste gesturi si stari care l-au marcat in vremea copilariei… si e dureros…

  8. deea zice:

    Dupa ce citesti o asemena poveste, nici nu poti spune prea multe. Chiar aseara am vazut la TV o regasire a doua surori, despartite de razboi, dupa 75 de ani…si acel caz m_a cutremurat…dupa ce aud asemena povesti, ma simt atat de mica…

  9. vio zice:

    impresionata poveste……..uneori..ma simt asa de ……minuscula…nu as putea face asa sacrificii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s