nu conteaza cine sunt…

sunt calator prin lume… ma adaptez oriunde cu usurinta adaptarii trupului la schimabrea de fus orar…  pretutindeni si oriunde, ma simt minunat…  parca cel mai bine este… ratacind…  vizitand…

consider pamantul… si chiar universul… ca bunul nostru al tuturor… valoarea comuna, de care sa ne bucuram impreuna in mod egal… pe care sa-l respectam si sa-l pastram cu drag si interes pentru viitor, cu responsabilitatea ca,  asa cum este al nostru, va fi si al urmasilor, urmasilor nostrii… (stiu ca unii vor zice…  “si ce imi pasa mie?” dar nu imi pasa de ce zic alti… asa sunt eu… )

imi respct vecinii si  ei ma respecta…  colegii de servici de asemenea… si lumea inconjuratoare care ma stie… ma cunoaste… si ma recunoaste, poate mai bine decat eu cunosc… am numele trecut in cartea de telefon… acte de proprietate am… la  fel si abonamente la tot felul de companii… curent electric… gaz… apa & canal… asigurare la masina… credit carduri… posed acte de identitate si pasapoarte… si toate astea imi confera o apartenenta… chiar in masura mai mare decat imi creeaza stresul achitarii datoriilor lor… achit taxe la oras si la stat, astfel imi platesc chiar dreptul de apartenenta la ele…  la folosirea lor… si intr-un anume sens apartin lor si toate cele imi apartin la randul lor,  in masura cetateneasca… umana… pentru ca ma recunosc eu in ele si ele in mine, facand parte comuna prin ceea ce sunt… sau suntem impreuna…

dar… locul unde,  ma simt apartinand pamantului  cel mai mult… sau poate ca doar pamantul ma pastreaza cel mai strans langa el… este locul unde m-am nascut… si asta nu pentru  ca as fi acolo mai  departe de cer, sau mai  jos pe pamant…  ci pentru ca, acolo nu se stie CINE SUNT…  si nici nu conteaza cine sunt… ci doar AL CUI SUNT…  si asta este de ajuns… imi este  de ajuns…

Reclame

Despre ovi

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...
Acest articol a fost publicat în adevaruri de ieri si de maine. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la nu conteaza cine sunt…

  1. alm zice:

    pana la urma , asa este , sunt nefericiti oamenii care se simt centrul universului si buricul pamantului. Legat de locul natal, se pune problema, cat timp te simti cel mai bine acolo? o saptamana, o luna , un an?

    Poate nu conteaza cine suntem dar conteaza, cum suntem. Asta diferentiaza pana la urma oamenii, si, ii aduna in relatii mai distante sau mai putin . Eu cred pentru mine ca este important asta- cum sunt?!

    • oovi zice:

      o data ce ai plecat din locul natal… plecat esti… asta e clar…
      cat de lunga este vizita acolo??? depinde… cat de des???… iarasi depinde… sunt prea multe care conconrda sa dea un raspuns la acest… depinde…
      eu ma simt bine acolo in vizita… de obicei merg des si scurt… in decursul a celor doua saptamani pe care de obicei le petrec anual in romania… si ma minunez de bucuria lor mai mult decat de a mea… in fine… asta e o alta poveste…
      imi este insa foarte clar… acolo sunt multi care nici numele nu mi-l mai stiu… dar cand ma vad… stiu al cui sunt… si asta e minunat… pentru mine… dar mai ales pentru ei…
      cum suntem… evindet este o alta latura cu foarte mare importanta… chiar vitala… dar depsre asta, poate in alt post…

  2. vasilescumihaela zice:

    Daaaaa?! Si-al cui esti, tu? 🙂

  3. deea zice:

    e minunat sa apartii cuiva, si mai ales e minunat sa apartii celor ce albesc de dor…se spune despre copii, ca ei isi aleg parintii…

    • oovi zice:

      da…
      chiar citeam un studiu… despre necesitatea umana de apartenenta… (era vorba despre apartenenta la divinitate) si se zicea acolo ca… suntem creati in forma si cu valente care revednica apartenenta noastra…
      „albesc de dor” minunata imagine… si atat de reala… da… e minunat sa le apartii… si din cand in cand sa le faci bucurii…

  4. arcadia zice:

    Inedit simţământ de apartenenţă, ai, bre!
    Eu mi-am vizitat astă vară plaiurile natale, pe care le-am regăsit cu totul altfel decât în amintirile pe care le mai păstram, vag…
    Şi da, nimeni nu mă cunoştea până nu spuneam că sunt a bunicilor mei 😀

  5. Nice zice:

    Probabil ca sentimentul de apartenenta la locurile natale devine mai pregnant atunci cand esti departe, cand ti-e dor de ele…

    • oovi zice:

      nice… la mine cred… lucreaza altfel… simt apartenenta la natala doar cand sunt acasa… cand vad privirile oamenilor… o data la mine si de cinci ori la parinti… pe mine privindu-am de fapt prin ei…
      daca parintii nu ar mai fi… nu stiu cand as mai vizita locul ala… cred insa ca… f rar…

  6. Elisa zice:

    Cred că simplul gând că suntem ai cuiva ( fie părinți, locuri etc) ne determină să fim mai echilibrați , ne dă siguranță, ne dă căldură …

  7. Lusio zice:

    Mi-ai amintit de un artist roman.. Praetor..

    a scos recent un album cu titlul:”Nomad”

    Coperta e destul de sugestiva:

    2 piese de pe album:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s