Oricat de mult am dori noi,
Lumea nu o putem imparti la doi,
Nici la trei, la cinci sau la sapte…
La nici un numar prim,
Nu reusim sa o impartim
Oricat de mult ne dorim.
Dar, de multe ori prin fapte,
Dividem, inmultim sau adunam,
Asociem, interpretam sau condamnam
Uneori doar consideram
Fara sa intelegem, fara sa stim,
Numai pentru ca noi dorim
Si ne place sa socotim
Sau poate prea mult sa vorbim,
Fara sa ne amintim
Ca, mai frumos este, sa iubim.
Si cate, care, criterii au fost
Cand s-a spus ca unu-i destept
Iar celalalt… prost?
Si cine-i atat de-ntelept
Sa poata imparti exact la doi
Bunii sa-i puna la buni si raii la rai?
Lumea nu poate fi impartita
Ci doar considerata un tot
Cu bunii, cu raii, cu toti la un loc.
Asa ar trebui socotita,
Apoi,
Fiecare din noi
Privindu-ne inainte-napoi
Sa ne intrebam:
Suntem dintre cei buni,
Sau dintre cei rai?
Cum ne consideram?
Cum ne considera lumea pe noi?
Completat sub: VERSURI
este minunat…exact in tema noastra de familie…exact in tema cu gandurile mele…
cuvintele tale frumos asezate…..ma opresc din viteza si ususurinta cu care mergem inainte…creeaza un moment pt meditatie….si construire…spirituala…
multumesc!
recunosc… la poezia asta am sters de cateva ori… am reluat… pentru ca ce ma preocupat aici… a fost conceptul ca lumea, ca tot unitar nu poate fi schimbata… (in masura vizibila zic… ) dar eu… ca individ, parte din ea… am datoria sa ma transform de la bine la mai bine… si asta fara sa judec pe ceilaltzi… sau sa am pretentzii de la ei…
oovi…sigur asta ai vrut sa spui?…,,si asta fara sa judec pe ceilaltzi… sau sa am pretentzii de la ei…”…mie imi pare ca lipseste negatia…imi pare ca ideea ta era sa nu judeci pe ceilalti…
gresesc?
Hai sa luam dragostea dintr_o lume cu “daruri relative” , S-o “dividem, inmultim sau adunam,”
“Asociem, interpretam” dar fara sa o condamnam, si sa iubim…atat si nimic mai mult…
deea… da…. de acord cu tine… fara iubire lumea nu ar avea nici un rost…
interesanta ideia de a condamna iubirea… sau de a nu o condamna…
cred ca iubirea nu ar trebui condamnata absolut nicodata… dar tot atat de direct spun ca… unele iubiri ar trebui pastrate doar in suflet… ca pe ceva ilicit…
ovi, de ce sa o chinuim asa, si de ce sa ne chinuim si sufletul?…de ce s_o interzicem, traind tot timpul cu regretul ca nu am simtit_o, ca nu am trait_o…?
nu avem nici-un drept sa analizam.sa “Dividem, inmultim sau adunam” sa impartim lumea in buni sau rai”…………………de ce au ajuns unii rai?…trebuie sa invatam sa respectam ,sa iubim…….pe cei din lumea asta si…..atat
vio… suntem pe aceiasi lungime de unda…
evident ca sunt si rai printre buni… de ce au ajuns rai??? cred ca fiecare rau are povestea lui… ca dealtfel si cel bun… o poveste proprie care nu se potiveste cu absolut nimeni altcineva…
consider ca o parte f importanta in formarea de bun sau rau… mai bine zis… bun si rau… o are cunostintza si mai ales vointza…
ideia mea era ca… raul se intrepatrude asa de intzesat cu binele incat formeaza masa umana doar impreuna… si nici un muritor nu are capacitatea sa desparta pe unul de celalat… pentru ca in orice rau este ceva bun… in orice bun este ceva rau… doar dumnezeu este in totalitate bun…
in formarea unui individ..un rol important il are constiinta,vointa,mediul in care traieste………..sansa ….acea sansa data de Cel de sus…….
acest intreg….LUMEA…. este format din doua parti…buni si rai…….care nu se pot divide,nu se pot masura……nu putem stabili unde se termina raul si incepe binele………..trebuie sa avem capacitatea de a vedea binele din rau si raul din bine……de a slefui…ce se poate si…. se poate realiza prin frumos,iubire fata de cei ce formeaza”lumea”
de acord cu tine…
in ce ma priveste… imi indrept atentzia mai mult spre mine, decat spre celalat…
imi place sa ma slefuiesc pe mine insumi… si daca cineva sesizeaza o stralucire e treaba lui… sa devine la fel…
durerea ar fi… sa nu aibe ce sa sesizeze la mine…
hello!
de cand tot urmaresc sa gasesc un aspect negativ la tine………..un mod egoist de a privi lumea……de regula oamenii destepti nu pot avea compasiuni…ei privesc ,in permanenta,doar in sus…………
.fiecare din noi am avut parte de o evolutie,de o autoslefuire…….cantitativ,vorbind,difera….nu putem fi toti la fel……nu putem avea toti aceeasi stralucire………….
.ce ne facem insa cu cei care nu au capacitatea de a intelege rostul lor pe Pamant…….in trecem la “rai”
vio…. vezi… tu ai urmarit ceva crezand a este ascuns… daca priveai doar asa… cu nonsalatza ai fi gasit din prima…
evindet evolutzia fiecareuia este unica… dar nu insamna ca… cei ce sunt mai rapizi sa ii desconsidere pe ceilaltzi… ci dinpotriva sa ii ajute…
orice om… absolut fiecare muritor trebuie sa fie respectat…
orice om… absolut fiecare muritor… are si ceva bun in el…
noi sa subliniem parte buna… asta este rostul notru pe pamant…
cei ce nu au capacitatea??? eu consider ca totzi… aboslut totzi au capaicatea sa intzelaga rostul… doar ca… fie care are modul lui de a-l intzelge… si daca nu se potriveste cu al nostru… sigur nu este un motiv sa ii trecem la rai…
imi amintesc de razvan si vidra… (citez din memorie)
“razbunarea cea mai crunta/ este cand dusmanul tau/ e silit sa recnuoasca/ ca estibun, iar el e rau”
vezi… raul sa se considere el rau… (daca poate…) noi niciodata…
asa vad eu. dar nu insmna ca si tu sa ezi la fel chestiunea in discutzie…
cu tot respectul.
ovi
nu stiu daca gaseam din prima….dar este mai putin important….sunt de acord cu tine….ca fiecare trebuie respectat indiferent de statul lui,de nivelul lui…indiferent din ce grupa face parte(buni sau rai)…………….am avut ocazia,in urma cu cativa ani….cand cineva a venit si mi-a multumit(nu are importanta pt ce), a recunoscut ca ce am facut a fost bine…iti creaza o stare speciala……dar este trecator…noi sa continuam sa-i consideram buni pe \toti si sa stim sa-i iubim..respectam pentru ce sunt,pentru ce fac…..cred ca avem unele puncte comune
si eu cred la fel vio… avem chiar multe in comun…
Uneori nu cred ca trebuie sa gasim intelesuri pentru orice lucru fiindca riscam sa le demonitazam notiunea.
In plus unde ar mai fi misterul…? Cat despre impartirea in buni, rai, prosti, destepti totul e relativ si tine de interpretarea fiecaruia.
eu zic… daca am reusit sa gasim intzelesuri la ce ne dorim… alte dorintze s-ar naste in noi… si poate mai frumoase… (depinde evident de nazuintzele noastre… care pot fi controlate prin educatzie si vointza) deci alte mistere ar apare si noi ne-am dori sa le exploatam…
despre rai si buni se pot scrie multe… eu imi doream sa subliniez ideia, ca nu-i datoria nimanui sa clasifice omanii pentru ca orice clasificare are erori imense… si undeva sigur produce durere…
cum ziceam.. bunii si rai traiesc intr-o intrepatrundere si nu pot fi separatzi nicum…
Anyway….imi place ca ai talent si perseverezi!
multzam…
cat de superb:)
ovi, tu ai dat mai sus un raspuns “corect” dar…se spune ca in iubire si-n razboi totul e permis…se spune ca iubirea nu cunoste nici rusinea, nici rezerva, iubirea este a doi oameni care-si apartin unul altuia…
pe de alta parte, in iubire, ratiunea nu-si mai are loc, daruiesti totul fara sa te gandesti la consecinte sau la cum va evolua relatia pe viitor… daca exista regrete, nu mai este loc si pentru daruire…daruim iubire fara sa ne gandim cand si daca o sa si primim…si special am folosit “iubire ” de atatea ori si nu “dragoste”:D:D
deea…
se spune ca totul este permis in dragoste si razboi… dar dupa incheierea armistitzilor de rigoare (uneori chiar si inainte de asta )… incep si judecarea actelor care de fapt nu erau permise… (ex… soldatzii americani in razboiul din golf care au tratat inuman prizonierii si drept rasplata au ajuns in puscarie)
da… de acord… in iubire ratziunea nu isi are rost… dar in viatza ratziunea trebuie sa dicteze actziunile… si ma intreb unde gasesc iubire fara de viatza… ca sa nu tzin cont de ratziune in actiuni…????
regretele da… nu isi au loc in nicaieri de fapt… dar ele sunt… din nefericire… oricum… cand ele apar… nu mai este prea mult de facut… sau poate nimic… pentru a le indeparta… sau ameliora…
alt mare adevar… da… daruim iubire fara sa ne gandim ca vom primi inapoi… daca ne-am gandi nu ar mai fi daruire… ci targuiala de piatza…
nenorocirea insa o gasesc in foarte multe imprejurari… si anume… un ex… asa… poate cel mai des intalnit… o pereche… un el si o ea care se iubesc… dar la un moment dat… ea… (poate fi spus tot asa de bine … el… este doar un ex… nu caz concret) se indragosteste de prietenul partenerului ei… ce sa faca atunci??? sa se daruiasca amandoura??? nu este o ilegalitate in iubirea asta?? eu zic… cel putizn una devine ilegala… si nu ar trebui sa i se dea curs…
asta e parerea mea… dar… evident… pot fi si contrazis…
cu tot respectul…
ovi
ovi…sigur argumentele tale sunt imposibil aproape de combatut, dar ma gandesc ca numai persoanele curajoase se implica intr_o iubire ilicita, desi pot fi catalogati “inconstienti” sau mai stiu eu cum de societate…dar referitor la exemplul tau, ea sau el – se indragostesc de o alta persoana, alta decat cea cu care au o relatie… poate ca lor le lipseste ceva, poate ca iubirea cu partenerul/partenera actuala nu este implinitam, completa…oare daca ar ramane impreuna, nu ar fi mai rau, pentru ambele parti?…sigur ca iubirea ilicta este cea cu o a treia persoana…dar ce este mai rau, sau cum este mai bine – sa ramana cu partenerul, desi nu este ceea ce isi doreste sau nu se simta implinit /a sau sa creada si sa se daruiasca iubirii “interzise”"?…
deea…
pana la urma…. lasii nu stiu sa iubeasca…
se zi ce ca… iubirea insemna si durere… si cine nu stie sa sufere… insemna ca nu stie sa iubasca…
revenind la exemplu… eu zic… depinde de relatzie… de cat de departe s-a mers in ea…
primul lucru eu cred ca ar trebui sa se incerce refacerea ei… si daca nu se reuseste… un timp de singuratate… apoi avantul in alta relatzie…
evident… ca de obicei pot fi si contrazis…
nop…nu te contrazic, de fapt nici pana acum nu am facut_o…sunt de acord cu pasii de urmat intr_o astfel de situatie…cred ca am brodat frumos pe subiectul asta…dar nu uita – “Iubirea nu e o stare de luciditate, ci tocmai o renunţare la luciditate, un interimat al inimii.”…
asa zic si eu… nu este stare de luciditate… tocmai de aia sa fii atent inainte de a intra in ea… pentru ca o data captivat… te pierzi cud esavarsire… de fapt… partea asta e cea mai frumoasa…
si mai ales ” este ceva atât de deosebit încât n-o poţi ascunde”…
da… nu se poate ascunde… dar… se poate sa nu fie etalata…
(ma refer la o iubire interzisa… pentru ca o iubire pura… merita sa fie si aratata… )
pana la urma… iubirea este mereu cu valentze valoroase… indiferent cum este… sau cui ii este adresata…
ovi – oare o iubire interzisa nu e pura, nu poate fi ea uneori mai pura decat una “conjugala”?
Unde esti disparut?:)))
tatiana… sunt aici… mai relaxat ca alta data… pentru ca astzi am fost liber de la servici… maine este 4 iulie… ziua independentzei… cel mai frumos spectacol de artificii… si se anuntza si o vreme superba…
tu?? ai mai gasit ceva modele de haine??? hai… te rog… vreau sa vad si ceva barbatesc in reclamele de moda de la tine pe blog…
weekend minunat itzi doresc…
ovi
deea… sunt convins ca o iubire interzisa poate fi pura… si mai frumoasa si mai valoroasa decat una conjugala… dar asta nu ii schimba caracteristica de… interzisa…
asa consider eu… tu potzi considera altfel… si fiecare poate considera in felul lui…
gresesc?
ov…suntem de acord ca o iubire ilicita poate fi pura, iar tu singurel, ai spus mai sus ca ” o iubire pura… merita sa fie si aratata”…uite, aici nu gresesti deloc…:)
asa este… dar… daca ma reantorc la contextul in care am zis… era chiar opozitzia intre o iubire licita si una ilicita… si… cand ma zis ca iubirea pura trebuie aratat… ma refeream la cea licita… si doream sa subliniez asta avand in gand faptul ca… dupa o perioada… casatoritzii nu isi mai arata dragsotea… si ar fi normal.. zic eu… sa o arate mereu… (ma refeream la o a arata in fatza lumii)
referindu-ma la… iubirea interzisa… ilicita… spun ca… sau repet… ea ar trebui ferita d e ochii lumii… pana devina licita… daca devine… (nu ma refeream la o arata… darui… persoanei in cauza… caci ei trebuie sa i-o dovedesti… ci celor din jur…)
weekend minunat itzi doresc… deea…
ahaa…tu spui ca trebuie daruita, aratata ei/lui, dar ascunsa celor din jur…cu asta sunt de acord, cum puteai oare sa_ti ascunzi iubirea tocmai fata de persoana pe care o iubesti…cand despre cei din jur, nu conteaza, absolut deloc …
ce bine ca ne-am intzeles… si la subiectul asta…
de fapt… nici nu cred ca se putea altfel….
deea… weekend minunat itzi doresc… si chiar mai mult…
ovi
perfect de acord….
sunt de acord cu tine….
ai dreptate…
sunt de caord cu tine…
imbratisari …din suflet…pt gandurile tale…
nu stiu cum a ajuns raspunsul meu acolo…sus…
se pare ca sunt obosita….
merg la culcare…dar nu inainte de a mai citi cateva pagini…
multumesc!
ana… nici eu nu stiu… dar nu conteaza…
somn odihnitor itzi doresc…
ovi
e ok…
eu am luat o fraza…ca fiind 2…
acum, recitind…am inteles exact mesajul….asa cum il explici chiar tu mai sus….
si, as adauga ca suntem facuti din acelasi aluat….oarecum….
ana.. noi doi… la acelsi numitor comun… e bine asa…
e ok…
eu am luat o fraza…ca fiind 2…iarta-mi neatentia…probabil am citit prea incet…sau eram cu visele in alta parte….
acum, recitind…am inteles exact mesajul….asa cum il explici chiar tu mai sus….
si, as adauga ca suntem facuti din acelasi aluat….oarecum….
mesajele apar imbrastiate…nu mai sunt in ordinea scrisa…nu stiu cum…
de acord…
deea… pentru ca iubirea nu tine cont de nimic in viatza… ea este… sau nu este… pe cand noi… cei cu vointza si intzelepciune realizam ca unele iubiri sunt interzise… si atunci le pastram doar in suflet… asta nu insemna ca ea.. iubirea nu este… dimpotriva… poate fi din plin… dar… manifestandu-ne controlatzi doar de ea… sigur am deranja pe altzi… si mai apoi… chiar pe noi insine…
asa consider eu… dar evidnet pot fi contrazis…
ana…
nu stiu unde s-a intzels ca as sustzine erori…
in fine…
sorry…
reiau… deci… ideia pe care o sustzin este ca… nu ar trebui sa judecam pe altzi… ci sa ne privim in oglinda si sa ne analizam pe noi insine… sa schimbam acolo unde trebuie… sa nu avem pretentzii de a primi ceva bun de la altul.. ci noi sa fim cei ce oferim…
viatza ne este dar de dumenzeu sa o traim frumos… si o latura a aceste frumusetzi consta in a face bine celuilalt.. in a il intzelege… si a-l ajuta…