Toate vor trece…
Si-o sa-mi ramana,
Pustia satpana,
In inima-mi rece.
Vor trece toate…
Morminte-n tarana,
Or sa ramana,
De lacrimi udate.
Cat toate-s, ale noastre
Si nu sunt trecute,
Sa ne facem virtute,
Din calea spre astre.
Ale tale sa-mi fie,
Sufletul dornic,
Gandu-mi statornic,
Si-or ramane-n vecie.
Completat sub: VERSURI
poezia ta…este foarte apropiata starii mele….un pic a tristete, un pic a-mpacare…un pic de viata…un pic…de iubire!
iti multumesc!….
este o alta latura a inimii tale….
te imbratisez si…mii de pupici….
Ana
Cum poate avea un suflet cald, dornic, o inima rece – cand el tanjeste dupa iubire? Cum?
ana… da… tot eu… privit din alta directzie in poezia asta…
sper ca… starea ta, care se revaseste aici sa treaca… sa fie inlocuita de o alta mai otimista… mai fericita…
deea… se lupta-n noi binele cu raul… ingerul si demonul se regaseste-n ficare suflet… iar “recele” care de fapt nici nu exista… il regasesc doar cand caldura-mi este umbrita de cate-un nor…
in fiecare clipa suntem reci si calzi… primim din afara si una si cealata… depinde de noi ce acceptam… depinde de cel ce ne priveste ce vede in noi… iar eu… prin cele zise mai sus… doar putzin, am consientizat multplele-mi fatzete… pe care de altfel le pot regasi in oricare…
Paradoxul dintr_o inima goala, care cere sa se umple, este inevitabil…si este foarte bine ca “raceala” nu exista…
“depinde de cel ce ne priveste ce vede in noi” – iar expresia asta o ador, este atat de speciala…si as putea sa adaug spunand ca depinde si de ce vede cel iubit in noi…oricum versurile tale sunt pline de subintelesuri numai de tine stiute, in spatele fiecarui cuvant se ascunde ceva…
ce faci Ovi?ce se intampla?ce este cu tristetea asta?tu care mai invatat sa gandesc pozitiv.,sa fiu optimista….ai devenit asa de trist…..nu te recunosc…………doresc sa regasesc poezia acelui barbat cu suflet frumos…asa cum te-am cunoscut….putem” ramane-n vecie” si-n alt mod
deea… da… sufletul uman are asa de mult e cute incat nici el insusi nu se cunoaste pe deplin… asa si cu subantzelesurile din cuvinte… in general vorbind… si putem le aduagam si pe cele dintre cuvinte… din taceri… din priviri… din… din…
paraoxuri sunt pretutindeni… si asta face viatza mai frumoasa… interesanta… asa… cum sunt tzepii si parfumul trandafitului… parca nu se potrivesc delos… si totusi ne-am obinuit sa avem trandafirul complet… si parca numai asa este desavarsit…
vio… dar evident ca sunt acelasi… si cu gandire pozitiva… altfel nu as zice… ca sa ne facem drumul spre stele atata timp cat toate ne apartzin… cat avem timp… altfel nu as mentziona ca sulfet si gand… isi gasesc valaorea doar daruite… doar in doi… cat depsre inceput… este o relaitate care in loc sa ne buimaceasca mai bine sa ne trezeasca la real si sa traim mai frumos ca pana acum… sa traim acum… clipa asta… pentru ca pana al urma toate vor trece…
si acum.. zi… nu sunt tot eu… acel cu suflet frumos???
esti tu acel cu suflet frumos,senin?
Ovi – sunt atat de frumoase subaintelesurile din taceri, din priviri:)
eu… sunt eu… cu bune cu rele… daca am senins sufletul… poate se va zari… senin… si el se remarca… acum insa… eu intreb… asa sunt eu??? sau doar m-ai asemuit cu un altul??
deea… iarasi avem frumusetzi comune…
am inceput zari seninul din suflet,privire……..ai o anume persomalitate…nu te pot incurca……..numai ca nu sunt obisnuita cu genul acesta de poezia…..
si acum intreb… sa nu mai scriu asa?
alegerea iti apartine………nu am nici un motiv sa cer ceva anume
evident… pana la urma… scrisul imi apartzine.. dar imi doream o sugestie… ca de la un sondaj de opinii
uite o…opinie: mie imi place….
te imbratisez….
mercic… ana