CUM VA FI???
Armaghedon… va fi sau nu va fi…?
Ori astazi, maine, fiecare zi
Va trece tot cum si altele-au trecut
De cand au fost, de la-nceput?
Fi-va o zi finala pentru toti?
Sau maine si noi vom fi morti
Si amintirea ni s-o sterege,
Caci, totul moare, se-ntelege…
Si cerul, este? Sau trecu de mult
Pierdut ’n al universului tumult
Si suntem singuri, niste rataciti
Cu simtamant de oameni fericiti?
Si Dumenzeu, troneaza undeva?
Iar ingerii, mai vin vre-odata pe la noi?
Sau noi, cu ale noastre, in noroi,
Iar sfinti-n alte lumi, altundeva…?
Sunt doua lumni? Mai multe vieti?
Sau una singura, iar noi drumeti,
Calatorim cu pasul sovaielnic
Spre un destin ce n-este indoielnic…??
Iata ’ntrebari pe care ti le scriu doar tie…
Nu vreau raspuns in poezie,
Ci, doar vreo doua trei cuvinte
Cu care sa-mi aduci aminte,
Ca din ce-a fost
Si ce va fi de-acum ’nainte,
Nimic nu a avut si n-are rost,
C-al nostru este doar prezentul…
Si… nu-mi doresc sa fiu absentul
De la imparatia cerului,
Ca vreau sa vad si eu marirea lui
Si sa traiesc fara sa gust din moarte,
Cu tine, Dumnezeu si stele toate…
Filed under: VERSURI
asa este …….multe intrebari………
“Sunt doua lumni? Mai multe vieti?
Sau una singura, iar noi drumeti,
Calatorim cu pasul sovaielnic
Spre un destin ce n-este indoielnic…??”
sunt doua lumi…lumea mea …lumea ta………sovailenic ne indreptam spre un punct…..care vrem sa fie comun…….. dar este prea …..departe,nu va fi nici-odata al nostru……….raspunsuri nu pot sa-ti dau,…….dar ce pot sa-ti spun….ce-a fost a fost….si nu trebuie sa regretam frumosul din trecut…iar ce va fi………..sa gandim pozitiv ,la prezent….si sa fim optimisti pentru viitor……………………..sa fim prezentii ,nu absentii ,……in momentul…..finalului…..toti suntem datori ……..dar pana la acest punct sa fim “niste rataciti
Cu simtamant de oameni fericiti”…………
sau poate ca noi (tu si cu mine) suntem in aceiasi lume… lumea noastra, iar dincolo undeva este o alta lume… spre care tindem… pe care o visam uneori…
poate suntem destinatzi pentru ea… poate ne ratacim cautand sa ne implini destinul…
de acord cu tine… multe intrebari… si ce-i al nostru este doar prezentul….
noi suntem in lumi diferite…………
“Calatorim cu pasul sovaielnic
Spre un destin ce n-este ……..…”poate,intr-o zi, lumea noastra……dar acum nu avem decat cate un ………prezent.
“Si ce va fi de-acum ’nainte,
…………………………………………
C-al nostru este doar prezentul…
Si… nu-mi doresc sa fiu absentul”
lumi diferite… ca spatziu terestru… dar… si eu si tu… facem parte din umanitate…
eu ma gandeam la o lume dincolo de uman…
Tocmai fiindca unica dimensiune certa ne este prezentul, aleg sa il traiesc plenar. Cat despre intrebarile care ne macina, raspunsurile par uneori ca se nasc din noi, dar de fapt e Dumnezeu care in indurare ne vorbeste. Cerurile si ingerii sunt mereu pe aproape, Ovi, nu suntem parasiti, iar daca vreodata ne simtim singuri, inseamna ca noi am parasit..
Cristia… de acord cu tine… Dumnezeu ne vorbeste… necazul e ca.. uneori nu il ascultam sau cu gandul aiurea fiind… si il intelgem eronat…
evindet… noi suntem cei ce parasim… si de remarcat faptul… ca suntem asteptati cu mantaua, inelul si incaltarile pregatire…
destin?
au venit azi noapte fantanarii
prin ciubere-ncet s-au strecurat
pregatind in gluma saturnalii
din pamant au tras un trup curat.
au batut cu pumnii grei in lut
ei, ca niste paladini din amulete;
de atata taina unul unul era mut,
altul s-a-necat de atata sete.
au tot dezvelit la valuri de pamant
si-au carat pietroaiele cu mana
miroseau a lacrimi si a vant
au imbatranit tot cautand fantana.
si uitand ca au murit ei sapa
poate dau de viata, poate dau de apa.
bun venit c… frumoase versuri…
destin… in clipele de intzelegere profunda… inseamna pentru mine… ca totzi suntem alesi pentru eternitate… doar ca… multzi dintre noi fortzam destinul alegand noi insine altceva… (algerea ne este mereu libera) si in cazul asta… devine indoielnic…
am auzit demult… de apa vietzii… poate… sapand dam de ea… sau poate de amandoua… apa si viatza…
un fapt imi este insa cert… daca mor… nu mai pot sapa..
oricum.. superbe versuri… si imaginea creata cu ele este deasemeni miscatoere…
nu e vorba de moartea fizica. in fiecare zi murim spre a ne naste . suntem ca si fantanarii. cautam un anume izvor al apei vii.; al viului din noi. nu incetam niciodata sa sapam desi, uneori ni se pare o cautare in van. traim si totusi sufletul nostru e mort. cred ca aici e taina vietii. gasirea apei vii si al izvorului vietii implinite.
ceva ce se gaseste aici, pe pamant. desi, de multe ori, ochii se inalta spre astre . e bine si acolo. mai ales cocotzat undeva pe o steluta a carului mare
c…
murim in fiecare zi… poate murim… poate doar traim… pentru ca viatza este un proces
alegem sa murim in fiecare zi??? cand alegem moartea este benefica (nu de cea fizica spun acum… ca si tine de altfel) tragediea incepe atunci cand murim nevrand, dorind sa traim… sau trainm doar din amintiri…. si nu ma refer la amintiri despre viitor… care de-altfel imi plac (se potriveste si in place… daca ma refer la cartea cu acest nume) f mult…
steau de la carul mare… evident ca nu o pot uita… pentru ca mereu sunt acolo… cel putizn cu capul daca nu si cu picioarele…
itzi amintesti chestia ia… cu… “tzi-am daruti timid o stea… o mica stea din carul mare??”