Vineri, imediat dupa ora pranzului, am lasat toata treaba de la servici balta si toti colegii am pornit spre expozitia de masini… seful platise deja biletele si ne astepta la intrare… Aceasta este una din expozitiile care le urmaresc cu placere… pentru ca imi plac masinile… si pentru ca ele constituie un indice destul de exact in ce priveste dezvoltarea umana… la fel ca si constructiile in dezvoltarea financiara a unei natiuni. In fine… anuala expozitie nu a excelat fata de ocaziile anterioare… cam aceleasi masini… putin mai rotunde sau mai puternice… putin sprint in ce priveste masinile hibrid… cu motor electric si cu motor clasic… in rest… nimic… Si de ce sa nu recunoastem ca… de cand a fost inventat motorul cu aprindere nu au mai fost schimbari esentiale in domeniu. Imi amintesc… acum vreo 10 ani in urma… Honda prezenta atunci un autoturism cu o forma superaerodinamica acoperita cu placi care transforma energia solara in energie mecanica… si imi ziceam atunci… iata ce ne rezerva viitorul… dar… eroare… ideia nu a mai aparut de atunci… De data aceasta fiind in compania a mai multor cunoscuti… nu m-a framantat prea mult atentzia de a descoperi noutatile auto… pentru ca mi le punctau ei… asa ca mi-am luat mai mult timp sa privesc oamnii care venisera ca si mine… oameni de toate conditiile, de toate varstele, de toate natiile… unii tristi… (ma intrebam de ce or mai fi venit acolo daca erau tristi… ) alti veseli… altii dormici sa incerce scaunele tuturor masinilor… altzi sa faca poze in si cu masini… unii nepasatori.. alti distrati… unii care tratau totul ca pe „nu este al meu asa ca nu ma interesaza pot sa il disturg nu-mi pasa ca mocheta e curata eu tot arunc guma de mestecat pe jos”.. prea putzin am vazut persoane specific interesate care sa solicite informatii… si ma gandeam… e pierdere de timp?? E relaxare? Sau amandoua??? Sau niciuna.. ci altceva??? Cert este faptul ca… evolutia stiintifica este frumoasa… superba chiar… dar… din nefericire ne ofera dureri de cap prin excluderea noastra de la anume exercitzii necesare…. cum ar fi mersul pe jos… ganidrea matematica simpla… si mai ne si distruge mediul ambiant… ne indeparteaza de Dumnezeu… si atunci… la ce bun??? Si ca un facut in tumultul ala mi-am amintit de Cioran cand spunea ca… fiecare pas al nostru spre evolutie este un pas spre indepartarea de Dumnezeu… ( si el era ateu convins) Am plecat de la expozitie nu mai plin sufleteste decat ajunsesem acolo… ci mai degraba, un pic ingandura… Solomon spunea… totul este desertaciune si goana dupa vant… Ce bine ar fi sa stim a ne numata bine zilele… a gasi intzelepciunea care sa ne invete ce trebuie… ce este benefic… si sa promovam doar ce este inaltator pentru viata… ce bine ar fi…
Filed under: adevaruri de ieri si de maine
cei tristi au venit la salonul auto pentru as bucura sufletul……am observat ca si pe acolo se gasesc corigenti pe la capitolul educatie…..si pe acolo cei 7 ani de acasa, la uni .nu se prea gaseste…….
la 30 ani mi-am dorit masina,mi-am dorit sa conduc….si asa a fost…eram tare incantata….acum nu-mi doresc sa mai conduc,masina nu mai e o investitie rentabila(pt mine) si miscarea,sportul le-am adus in rutina zilnica……
apropierea-indepartarea de Dumnezeu………..sunt momente unice in viata fiecaruia cand ne apropiem sau ne indepartam in functie de bucuriile sau necazurile fiecaruia(si aici sunt in cunostinta),dar gasim intelepciunea sa trecem peste rau,urat…si sa promavam frumosul………in urma cu ceva timp , 5-6 ani,numai durere era in jurul meu,eram certata cu Cel de sus……..azi am inceput Sa-i dau dreptate,am gasit intelepciunea care ma ajutat sa ma ridic deasupra necazurilor si sa vad cum Soarele incearca sa-mi lumineze calea…trebuie numai sa stim cum si cand sa-i dam vietii un nou sens mai bun,mai frumos……..
mi-am dorit sa sofez de cand ma stiu… si apoi am sofat… mult… adunat ar fi peste o jumatate de milion de km… si tot nu m-am plictisit
cel de sus… el nu greste niciodata… doar noi interpretam eronat raspunsurile lui la dorintele noastre…
sensul vietzi… este bun doar daca este inspre el… altfel… este toal gresit…
am sofat peste 200000 km…imi placea,,,,stateam mai departe de zona centrala a orasului…era o necesitate masina…… aproape la fiecare week=end…plecam undeva(munte-mare)……acum stau in cantrul orasului…..plimbarile le fac pe jos(am ajuns la concluzia ca mersul pe jos face bine)…….iar sfarsitul de saptamna acasa,,,,,,,iesirile de genul acesta se fac in minim doua persoane……
unii ar spune ca acestea sunt vise…dar, intradevar, ce bine ar fi sa ne gandim la ceea ce este inaltator…pt noi, pt viata…sa ne apropie de Dumnezeu…
cred ca mi-ar place sa merg la expozitie de masini…nu am fost niciodata…si…nici nu am dorit niciodata sa sofez…fapt pt care nici nu am o masina…si nu ma deranjeaza sa merg pe jos….sau…cu masina altcuiva….
imi place insa scaunul din dreapta soferului…ma lasa sa visez…imi da senzatia ca patrund intr-o alta lume…ma pierd in acest sentiment de uitare de sine….
pupici….
ana… pai… hai in primavara asta… ca aici in fiecare an este expozitzei de masini… si cu sigurantza ai ce sa vezi…
multumesc…
dar cred ca o sa ma incante pozele facute de tine….
pot ,,fi” acolo…doar sa stiu cand….
astept poze…privindu-le…voi ,,fi” acolo….
multumesc!…
regret.. anul asta am omis expozitzia… asa ca… pe anul viitor…
sorry
e ok…
ramane pt la anul….
sa nu ma uiti!….