E vrema viselor ce mor…
Mor… dar raman asa placute…
Desi, tristeti in urma lor
Se sting, in noptile tacute
Si-n feeria unui dor,
Al vorbelor ramase mute…
E vrema viselor ce mor…
Mor, dar raman asa placute…
Iar noi cuprinsi de un fior,
Fara sa stim de ce si cum,
Tot suspinand incetisor,
Vom intelege ca de-acum,
E vrema viselor ce mor…
Completat sub: VERSURI
visele,in special acelea traite cu ochii deschisi….sunt intotdeauna placute si nu mor singure..numai noi le distrugem cu altele..
din nefericire… sau poate tocmai din fercire… zilnic mor vise… zilnic altele le ia locul… unele se implinesc… altele nu… ca deh… sunt doar vise…
frumos este se se implineasca cel putzin unul pe zi… si sa fie cel mai mult dorit… vezi… nici nu sunt pretentios…
Ovi, mai mor si visele, doar nu o sa ne supravietuiasca. Important e ca stim sa le inlocuim cu altele, mereu superioare celor dinainte. De multe ori un vis mort e echivalentul unei intelegeri asumate si al unui pas facut mai departe…
Cristia… traim intr-o lume muritoare… o data cu noi totul a trecut… si o data cu ele… noi sa trecem dincolo…spre etern…
trecem…dar sa nu uitam ca totul se inregistreaza in ….,,arhiva’….universului…
cred ca fiecare gand, fiecare iubire…schimba putin ,,culoarea” universului…deci chiar micuti fiind…ceea ce gandim si visam…se inregistreaza undeva….nu pot sa cred ca ceva anume din viata noastra este in zadar….
ana… total de acord cu tine in ce priveste inregistrarea si nezadarnicia… de aia si sesizez in final doua feluri de eternitate… una cu viatza… alta cu moarte… dupa faptele noastre… (a se mentizona… faptele facute din adevarul cuprins in inima… si nu doar de ochii lumii)
multumesc!….
am vrut sa scriu…,,te iubesc”….
n-am vrut sa….
dar, ce conteaza?!….
si totusi mereu conteaza… eu asa zic…
bine atunci: TE IUBESC!
wow…
mercic…
da… iubire de prieten… suna frumos… pentru ca oricum prieten far aiubire nu se poate…
asa e…
iarasi suntem de acord… e de bine… zic eu…
este bine ca ne-am intalnit!
cineva…tot un prieten…m-a intrebat cu ani in urma: viata ta ar fi fost mai buna daca nu ne intalneam?….
mereu caut raspuns la aceasta intrebare…si vad ca intotdeauna pot spune asa: viata mea este mai buna tocmai pt ca intalnesc prieteni….
wow…
mi-ai facut ziua frumoasa cu declaratzia asta
mercic
din suflet….
chiar ai dat culoare vietii mele…
ma bucur… ca inca mai pot oferi culoare…
era foarte bine daca lipsea cuvantul ,,inca” din raspunsul tau…
era un plus de culoare…
stii ce simt eu?…ca iubirea si daruirea…intotdeauna exista…si devin tot mai puternice…in ani…
sau poate doar are alta valoare….in timp…
apoi.. pentru mine acel “inca” are menirea sa-mi spuna ca… maine poate sa fie altfel… adica… fara culoare…
putin, acel ,,inca’, pt mine avea o nota de pesimism…maine…da…poate…dar azi este f bine…Am invatat sa-mi accept declinul…imbatranirea…cu voie buna si cautand sa descopar o alta frumusete a varstei…
pana la urma… suntem la acelasi numitor comun??? asa se pare…
in unele privinte da….
doar ca vietile nostre au fost altfel…si sunt….
stii cum se spune: poti invata din prea mult…sau din prea putin….
la urma urmei, totul depinde de om….de felul lui de a fi…e important sa creezi armonie intre ceea ce vrei si ceea ce esti cu adevarat….atunci esti fericit!
fericirea este ca un dimant… depinde din ce unghi cade lumina pe el…
da…
sunt fericita ca pot sa merg…sa-mi imbratisez copiii…sa cant…am…in fiecare zi bucuria luminii…
sa ramana pururi aceasta fericire … itzi doresc…
ai si tu o parte de contributie la aceasta fericire….
iti sunt recunoscator pt hrana sufletului meu….
multumesc!
placerea de partea mea… oricand e posibil…