RONDELUL NEVINOVATELOR
Iubiri nevinovate, ne-ntelese,
Desi ne plac, mereu ne dor…
Si-n jurul nostru parca tese
O mreaja din frumosul lor,
Din care-asa de greu se iese
Doar dand tribut durerilor;
Iubiri nevinovate, ne-ntelese,
Desi ne plac, mereu ne dor…
Pentru ca sunt iubiri alese,
Iubiri ce astazi nu se vor
Deact sa fie intelese,
Fara durere-n dorul lor…
Iubiri nevinovate, ne-ntelese.
Completat sub: VERSURI
Hmm.. ce frumos ai adus tu vorba de iubirile neintelese. De tributul dat durerilor.. Eu as aduce vorba si de felurile de a iubi pe care nu le intelegem, care nu ni se par satisfacatoare, care in loc sa ne intregeasca par sa ne frustreze si sa ne stirbeasca… Doar fiindca celalalt nu ne iubeste asa cum ne-am dori noi. E durere si acolo, durerea neintelegerii, durerea dezorientarii..
Auuuuu……da…….desi ” ne dor”…cele mai frumoase iubiri ,cred ca sunt aceste “iubiri nevinovate”.aceste “iubiri alese” care ne dau un nou sens vietii”,ne face sa ne bucuram de” frumosul lor”…..ce nu are aseamanare cu fiorul acelei iubiri “intelese”
Cristia… zicea cineva ca… a iubi inseamna a suferi… si pentru ca multzi nu stiu sa sufere… inseamna ca putini stiu sa iubeasca…
durere este peste tot… dar… de multe ori trebuie ignorata… si clipa traita asa cum e mai bine pentru ea insasi…
vio… frumusete este in orice iubire… pentru cel ce iubeste… ca… pentru cel ce astepata sa fie iubit… sau sa raspunda la iubire altuia… viatza trece pe langa el alergand, iar el, privind in soare isi arde ochii asteptand… si mereu in zadar…
Salut Ovi…cu intarziere…am reusit in sfarsit?!
da Oana…
bine ai venit… ar fi placut sa si ramai…
asa este …..frumisetea este in orice iubire…dar fiecare cu farmecul ei…….dar regula nu este sa raspunzu la iubirea altuia…sau altul sa raspunda la iubirea ta?….trebuie sa fim doi?
in dragoste nu exista reguli… sau… eu cel putzin nu stiu… de aia imi si explic atata frumustze in tragedie… si mai ales in ilicitele iubiri…
Nu exista reguli, nici criterii, nici logica. Doar inima curge in gesturi involburate. Nestavilitul din mine ma sperie. Inca nu imi permit sa pierd controlul, si totusi controlul se ia de la mine. Simt pe zi ce trece ca sunt purtata de val.
vezi… aici este frumosul… sa te lasi purtat(a) fara sa itzi fie teama ca incalci regula… (pentru ca regula nu exista)
sublimul apare atunci cand… purtarea se face doar in sens pozitiv…
cat despre revenire… nu este loc de discutzie… pentru ca nu exista asa ceva… poate doar o trece spre altceva… sau chiar spre dincolo…
Oovi, mi-e teama nu ca as incalca regula, ci mi-e teama de a nu ma izbi puternic de pamant. Mi-e teama ca alunec inspre un pamant nu atat de primitor si natal cum credeam ca este. Mi-e teama ca o sa doara intr-un final.
Ma cam tem de golul din oameni.
Daca trecerea e spre dincolo e de bine…
sa pun o vorba buna la pamant… sa se fereasca din calea ta???
haide mai cristia… biblia pune pe fricosi un rand cu pacatosii ordinari…
nu te teme… doar increde-te in El si te va purta chiar si in cele umane… zilnice… banale… si cum vrei tu se le numesti… cu atat mai mult in dragoste…
Ovi, pamantul nu s-a ferit din calea mea
, dar pana la urma nici impactul nu a fost asa violent cum ma asteptam. Toate sunt bune si la locul lor, iar eu mai convinsa ca niciodata ca merit mult mai mult decat ceea ce am acceptat pana acum cu atata idulgenta tampa. Sa auzim numai de bine!
Cristia… ai intrebat pamantul sa vezi daca este OK, dupa impactul cu tine???
Convingerile ni se schimba in fiecare zi… doresc, mereu schimbarea sa ne fie in bine…
Cat despre merite… da… mereu meritam mai mult… de asta sunt convins… depinde insa de unde asteptam…
In rest, mare dreptate ai, ne asteptam cam de unde nu se poate oferi.
Cristia… insemna ca esti mai tare ce el… pamantul… si asta e bine… e chiar foarte bine… ca de-acum itzi va sti de frica… si va avea grija de tine…
Asteptarile… trairile… sa avem grija de cele din sufletul nostru… iar pe cele ce eventual de la altii vor veni… sa le consideram ca preaplin la ce avem…
iubirea ne face sa traim … pot fi ciudata cand spun ca pot iubi pentru o viata … aceeasi persoana si nu m-as satura … Din pacate nu mai este cu putinta, insa stiu ca o iubire adevarata nu moare la o adiere de vant si nici la o suferinta profunda…inveti sa traiesti cu amintirea ei…si cam atat.
Suferinta vine din iubire, din dorinta de a-i da celuilalt ce are nevoie si, de ce nu din imposibilitatea de a o atinge … si totusi merita fiecare lacrima si fiecare suspin … de ce? pentru ca asunt mult prea putini in lumea asta care stiu ce este iubirea dezinteresata si profunda … capabila sa mute muntii … si totusi atat de firava…
da… sunt total de acord cu tine… fara iubire ne-am stinge incet… si am muri…
singura ratiune adevarata de a fi a vietii… este iubirea…
evindet iubirea implica suferinta… nu pentru ca nu se poate fara ea… nu pentru ca sa a fost conceputa dragostea… ci pentru simplu fapt ca traim intr-o lume imperfecta… tributara limitatului si mortii…
frumusetea consta si in modalitatea de a reusi imbinarea cea mai potrivita intre suferinta si dragoste… in asa fel incat in clipa mortii sa nu regreti ca te-ai nascut…
ce ar fii viata fara iubire?..dar iubirea implica suferinta…deci, suferinta devine inevitabila. dar cum am putea masura valoarea iubirii, fara suferinta.
felicitari ovi, foarte frumos scris despre iubire…
deea… multumesc…
fii bine venita aici… si daca iti place… ramai…
viata fara iubire… nu ar fi posibila…
de fapt… totzi oamenii iubesc… doar ca la unii iubirea este eronat directionata… si devine egoism pentru ei… ura pentru ceilati…
ms oovi…imi place aici si sper sa stau cat mai mult…:)
ai dreptate, iubirea este complicata
poti sa vizitezi si blogul meu – http://eblogs.ro/deea/
deea… mercic pentru adresa… merg sa te citesc…
frumos ce zici tu deea.. pe pagina ta… mi-ar fi placut sa las un comentariu… dar.. nepriceputul de mine nu am stiut cum sa fac.. ca imi cera nu stiu ce parole… ceva aiurea… sorry pentru asta… am sa mai incerc alta data…
ms oovi..si pentru ca ai incercat ms inca o data…e frumos sa vezi la tine cum sensibilitatea sincera este transpusa in versuri…mai ales cand acestea sunt despre iubire
deea… iubim fara sa vrem… si tot asa uram fara sa vrem… noi nu putem stapani asemenea setimnete… ci doar manifestarile lor…
si doar depsre iubire vorbind… ea este minunata in orice timp… in orice vreme…
cat despre versuri… nu transpunerea sentimentelor in cuvinte este cel mai furmo… ci trairea lor cu totala daruire…
da oovi, vorbim despre iubire aproape tot timpul…pentru ca merita…ne daruim ei total asa cum spui si tu…iubim – suferim – si iubim si suferinta pricinuita de insasi iubirea…suntem asa complicati cateodata dar atat de simplii…:)
deea… imi place simplitatea in iubire…
valoarea ei nu consta in… cat de sofisticata… ci… in cat e de adanca…
simplitatea in iubire…depinde ce intelegi prin asta…iubirea este simpla si complicata in acelasi timp…intr_adevar, este valoroasa daca este profunda…iubirea adevarata este profunda intotdeauna…cu drag..
simplitatea in iubire… o vad materializata in… a iubi si a te lasa iubit fara pretentzii… fara ganduri despre ce va fi… fara teama ce va zice daca am sa fac asa… sau altfel… fara dorintza de a exagera in comportament… totul simplu… simplitatea aceaia care vine de la sine… pentru ca nu poate fi altfel… pentru ca asa sunt… asa esti…
da oovi, simplitatea este frumoasa, inaltatoare…dar de multe ori greu de pastrat…de fapt cred ca simplitatea este idealul in iubire, dobandit numai intr_o iubire sincera…
cu drag…
iubirea este mereu sincera… asa cred eu… distorsionam noi din diverzs motive felul cum lasa pe altzii sa o perceapa… dar… original.. interior… iubirea este pura…
e dpret ca uneori iubirea este ilegala.. dar asta nu insemna ca nu este pura in esentza ei…
oare gresesc?
cum sa gresesti? nu, deloc. iubirea adevarata este sincera prin definitie. este pura si prin simplitatea ei ne transforma in bine…ne face mai buni, mai frumosi, mai calzi, in stare de orice pentru cel iubit…
ce bine ma simt cand avem acelasi punct de vedere… desi sunt constient ca de multe ori pe diferentze se pot tzese discutzii frumosae si interesante….
zici tu… “in stare de orice pentru cel iubit”… dar pentru noi insine nu?
si mie imi place cand ne punem de acord, iar cand nu – atunci eu am ceva de invatat…cat despre ”in stare de orice pentru cel iubit” – poate ca idealul in iubire ar fii sa oferi fara sa astepti nimic in schimb…dar eu ofer totul si primesc totul si mai mult…sunt o fericita pentru asta, o fericita egoista
cand iubesti cu adevarat tot ce conteaza este cel de langa tine, pe tine te pui intotdeauna pe locul 2
cu drag…
sau poate… cand iubesti.. ce este cel mai important pentru tine… este cum se simte persona iubita… si ca sa itzi satifaci ce este important pentru tine.. acorzi atentzie si iubire celuilalt…
ce bine ma simt.. sa aud ca mai este pe pamant cineva fericit… felicitari… si tot asa sa fie… o spun fara nici o rautate… doar cu admiratzie…
cu respect,
ovi
admir persoanele care fac fericiti pe ceilalti…dar am invatat sa beau din cupa fericirii si al iubirii…intai eu…apoi o inchin celuilalt…mereu am crezut ca ceea ce simt si gandesc…face mai mult decat ceea ce spun sau fac…dincolo de gesturi si cuvinte…
oare… conteaza cine soarbe primul din cupa… daca imediat si celalat o are la buze???nu.. nu cred ca asta conteaza…
mai importatn este insa… cine umple cupa…
uite…la asta nu m-am gandit…a fost un timp in trecutul meu cand doar daruiam….si mereu ramaneam insetata…nimeni nu imi inchina …,,cupa”….
insa…mereu am avut o cupa plina….,,cine umple cupa?”
multumesc mult!….mii de imbratisari si pupici…..
daruirea este infinit mai frumoasa decat primirea…
dumnezeu umple mereu cupa… folosindu-se de oameni
uneori ma intreb de unde atata iubire?…si de ce?…nu sunt eu cu nimic mai buna decat altii…dar iubirea este un dar care imi este daruit mereu….in mine…parca doar iubirea exista….
iubirea este inepuizabila pentru cei ce vor cu adevarat sa aiba… pentru ca o pot primi din dumnezeu… cel putzin
iubirea nu valoreaza nimic daca nu o stim darui…
nu-i asa?
este insa f greu sa gasesti…,,mijloacele”….
este f greu a fii inteles….
asa ca am inceput sa iubesc totul…oameni…natura…sa daruiesc iubire fara sa astept raspuns…
uneori ma simt…doar un releu care transmite mai departe iubirea venita din univers…de la Dumnezeu….
frumos…
felicitari pentru felul tau de a fi…
multumesc Celui care m-a binecuvantat cu iubire….
apoi…pt mine este felul meu de a fi…nu cred sa am vreun merit…poate doar pt faptul ca stiu sa uit de mine…invat sa fac ceea ce mi se incredinteaza cat mai bine…
succes la invatzatura…
cred ca uneori este suficient sa vrem!…
cu tot respectul, niciodata vrerea… doar vrerea… fara actiune… nu este suficinta…
schimabrea intervine doar in urma unei actziuni…
da…
insa daca eu nu vreau sa scriu…nu voi scrie…
avem liberul albitru…atata cat il avem…
eu ma intreb insa cine iti insufla…actiunea?
actziunea evident este in urma vrerii..
ce dorema eu sa spun este.. ca vrerea… si ata… nu aduce schimbare…
vreau sa manac… dar nu vreau sa duc lingura la gura… cum suna???
m-ai inteles perfect….
imi amintesc o vreme…cu multi ani in urma…eram o fiinta foarte slaba…cu sufletul daramat…stiu ce inseamna sa stii ce trebuie, sa vrei…dar totusi sa nu ai forta necesara…
a fost o vreme…cand incet, rand pe rand…am pierdut toate valorile din mintea si sufletul meu…lumea mea era f mica…si din ea nu puteam iesi…apoi, cand nu mai exista nici trup, nici lacrimi, nici suflet (parca si trupul si sufletul murise)…ei bine…mintea, intelepciunea…a fost cea care a luat viata mea in ,,maini”…si tot cred si acum ca Cineva isi facuse salas in acest corp care i s-a supus…Dumnezeu nu m-a mai parasit niciodata….