A mai trecut un an… o zi… o clipa… am mai trecut un pic si eu…
Incerc sa-mi rezum amintirile ultimelor saptamani… acolo o privire, dincolo o strangere de mana… poate chiar mai mult… dar, parca sunt mai presante cele neamplinite… ele bat la fereastra inimi inca, cerandu-si dreturile… (ce dreptrui au ele… nu au…) si totusi… de ce oare le-am ingnorat cand de fapt trebuia sa le pun pe prima pagina???
Nu… nu este drept asa… si totusi… totusi…. ratziunea trebuie sa fie triumfatoare… nu???
Deci… nu voi povesti despre vizita la Paris… doar voi aminti ca pe avion am citit doua cartzi… una la ducere alta la intoarcere… amandoua scrise Ben Carson… (neurochirurgul care a reusit prima separare de gemeni siamezi, lipitzi in partea capului… ) una se numeste “imaginea de ansamblu” si alta “gandeste cutezator” le recomand oricui…
Astazi am revenit cu picioarele pe pamant… prima zi de servici pe anul asta… si… nu e rau deloc… ba chiar f bine…
Imi e dor de zapada din Romania… am taifasuti cu parintii la telefon… parca vad nametii din curte si troienele intinse neuniform prin locurile neumblate… ah… unde e lopata aia??? vreau sa fac partie prin omat…
Filed under: adevaruri de ieri si de maine
Bine ai revenit cu picioarele pe pamant
! Ca noi toti de altfel, mai putin eu care am revenit doar cu un picior pe pamant. Pe celalalt il pastrez suspendat in aer. Si nu te gandi la cainii care fac pipi 
))
Povestile neimplinite sunt mai presante, asa e.. Dar daca le-ai oferi spatiul, timpul si vointa ta pentru manifestare, cum ar ramane cu visarea dinainte? Ti-ar implini-o?
bine te-am regasit Cristia… nu… nu ma gandesc la nimic… doar inchid ochii si incerc sa-mi imaginez… (asta am voie… da???)
implinirea visului evident ca aduce o schimbare… uneri in bine… de cele mai multe ori dimpotriva… de aia se si zice ca… asteptarea este mai frumoasa decat implinirea… pentru ca ea curma visul transformadu-l in eveniment cotidian…
De cele mai multe ori asteptarea e mai frumoasa decat implinirea, mai ales pentru cei cu imaginatia exaltata, asa, ca a mea…
Dar am cunoscut o situatie in care implinirea a potentat visarea. Iti doresc sa ai parte de asa ceva cat de curand, Oovi. Ni se mai pregatesc si lucruri minunate de dincolo… 
cred ca… de cand ai postat tu aici… si pana acum… a trecut perioada aia de… cum zici tu… “cat de curand”… si nu s-a intmplat nimic care sa-mi umbreasca visare…
astept insa in continuare… pentru ca da… astptarea este mai frumoasa decat implinirea… desi… de cele mai multe ori implinirea este mai benefica decat asteparea… (asta insa este o alta poveste)
si cand ma gadesc… cat de mult asteptasem ziua de astazi… meteorologii promiseserea de acum vreo 5 zile ca… astazi cand ma voi trezi voi gasi afara in jur de 16 cm de zapada… si nu a fost decat ploaie… uffff… asteptare…
mercic….
ce buna carameaua de la tine… nu itzi e teama ca voi deveni dependent???
da… nu a trecut iarna… doar frumosul ei m-a prins departe de bucuresti… de ea… lasandu-ma fara frumosul alb…
sunt conivns insa… ca… undeva… candva… ma voi satura de atata omat… si voi dori sa fie iarasi toamna…
Mie nu mi-e dor de zapada, nu mi-e dor de romania:) nu stiu, ma apuca groaza ca se apropie iarna, desi sint nascuta in miezul ei, niciodata nu mi-a placut, nu functionez bine…sint chinuita cind e iarna, nu imi place albul ei, stralucirea ei, sint amortita si anchilozata…la paris cred ca ajung la primavara….noapte buna
ina… ador albul zapezii praspat cernuta… asezata peste tot… parca ar acoperi nedreptatzile… durerile… cel putzin pentru o vreme scurta… pana incep masinile sa o ravaseasca… oamenii sa o loapteze…
te intzelg pe tine… vrei cald… vrei confort… si mie imi plac… dar nu renuntz nici la celelate…
sa fie frumos la paris itzi doresc… daca va fi pentru prima data mi-ar place sa-mi povestesti impactul… ce a fost cel mai cel… in bine… in rau… (rau pe care nu tzi-l doresc deloc)
tot de bine si de bine itzi doresc… ba chiar mai mult…