Pom de-as fi fost,
De mult as fi ramas o buturuga
Ce-abia isi mai gaseste-n viata rost…
Dar, n-as fi plans, ci in tacere
Cu ultimul efort, cu ultima putere,
As fi ‘nalta tacut, in gand o ruga…
Si-as fi sperat ca maine, Dumnezeu,
Va face iar sa creasca-n lemnul meu
Vlastar ce se va darui la fel ca mine
Sa-i fie omului intotdeauna, bine.
Si… de-as fi fost eu, omul,
As fi ales ca pomul
Sa-l ocrotesc si sa-l iubesc mereu…
Iar cand stiam ca altuia ii este greu,
M-as fi putrtat cu el frumos, sa-i fie bine….
Cum pomul s-a purtat mereu cu mine.
Dar… sigur… eu nu-s omul…
Si… evident, nici pomul…
Sunt doar un cititor,
Ce-admir pe autor
Si-nvat de la un pom,
Cum sa traiesc, ca om…
Completat sub: r VERSURI
Bine ai venit in blogosfera, colega!
Creeaza un spatiu al tau, umple-l cu tine… si te voi vizita in fiecare zi, spre degustare de gand bun si lumina!
Frumos!
multam frumos
Liana… nu puteam sta departe de tine… deh… slabiciunea mea… acum deja ma simt mai bine… chiar minunat…
golby… mercic… incatat sa stiu ca… place…
Bine te-am gasit prin acest spatiu infinit si plin de resurse si culori
Poezia este o mica bijuterie si cred ca tocmai ce ne-ai deschis apetitul pentru alte scrieri de-ale tale… Sa auzim numai de bine!
multzam Cristia… sper sa mai fie… imi place sa cred ca iarna voi avea timp mai mult de… asternut sufletul pe hartie… ecran… tastatura… si… chiar daca nu o fac asa de frumos ca voi… trioletul… promit sa fie tot atat de sincer ca si la voi…
stiu cititorule ca esti”om” si cu sufletul tau mare si frumos ai daruit ,daruiesti si vei darui ……..mult frumos.valoreaza mai nult decat ….ceva palpabil.vio
vio… daruitul nu se masoara cu primitul… si nici prin recompense de orice natura… ci doar prin dragul din sufletul daruitorului…
stiu ca daruitul si primitul …nu se aseaza pe balanta…pe talere diferite………daca as putea ti-as oferi frumosul de care ai nevoie…..dar stim ca nu suntem….compatibili….vio
esti sigura… am nevoie de frumos??? esti sigura ca nu mi l-ai dat?
daca -i da…..daca ai putut lua o parte din ce ti-am daruit,,,,ma bucur,,,vio
vio… iau de oriunde… de la oricine imi daruieste… primsc cu placere… deci… bucura-te…
tot ce ti-am daruit sa fie cu folos……..ma bucur ca am putut oferi
mercic
acum am “aterizat” aici:)….
sa te fereshti sa judeci reactziile oamenilor dupa aparentze…intii intreaba:)…
imi plac poeziile tale …”ating”…mi-e cam greu sa-tzi zic ceva despre el..mi se par identice cu cuv pe care le rostesc uneori… sa mai descrii NY…
we placut:)
hello vraiste… bine ai venit… sa te simtzi bine aici… asa itzi doresc… ba.. chiar mai mult…
cata dreptate ai… asa e… am sa ma feresc… si mai mult decat pana acum…
voi mai scrie… descrie… despre NY… promit…
uite ceva care chiar mi-a placut:
SCOPUL VIETII – diferenta dintre “a fi” si “a face”
Povestea ilustreaza diferenta intre gindirea occidentala si cea orientala, prima e centrata pe verbul “a face” a doua pe verbul “a fiinta”, dupa Cris A Levitchi).
Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi. Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca.
- Foarte putin, a raspuns mexicanul.
- De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste ? a intrebat atunci americanul.
- Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.
- Si ce faci in restul timpului ? a vrut sa stie omul de afaceri.
- Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii.
Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.
- Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia. Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in
Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare.
- Si cat va dura sa fac toate astea , senor ? intreaba pescarul.
- Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.
- Si apoi ?
- Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat , ai lua cateva milioane.
- Milioane, senor ? se mira pescarul. Si dupa asta ?
- Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara….
da…
e timpul sa ma duc iarasi la pescuit…
e buna…zambesc din nou….
frumos… mereu e frumos sa zambesti…
si sa iubesti…
te iubesc…
noapte buna!…senin si pace!…